M-am gândit că, astăzi, dacă tot e zi de salariu pentru stripperi şi, totodată, ziua în care vasluienii nu-şi ating soţiile nici măcar cu o floare, ci le dau direct cu vaza, să fac un exerciţiu de imaginaţie, să încerc să îmi dau seama cum ar arată România fără femeile ei, mai puţin Alex Velea care, ştim cu toţii de acum, are femeia lui.
Las la o parte treaba cu perpetuarea speciei, că ştim cu toţii că nu ne putem înmulţi ca amibele, însă ce ar fi istoria noastră fără Mama Vrâncioaia, Elena Doamna, Ana Ipătescu sau Ecaterina Teodoroiu, ca să dau câteva nume?
Ce-ar fi gimnastica noastră fără Nadia, de fapt, ce-ar fi în general gimnastica fără Nadia?
Ce-ar fi sportul nostru fără handbalistele, fie de la naţională, fie de la echipele de club, că nu putem trăi doar din amintirea generaţiei de aur a lui Cristian Gaţu, ce ar însemna tenisul românesc fără fetele noastre, de la Virginia Ruzici, la Simona Halep, că nici aici nu putem trăi doar din amintirile cu Ţiriac şi Năstase, ce-ar însemna scrima românească fără Fetiţele Power-Praf, de fapt, ce-ar însemna scrima în general fără ele?
Ce-ar însemna muzica lumii fără Ileana Cotrubaş, Hariclea Darclée sau Angela Gheorghiu?
Ce am însemna noi fără mamele, soţiile, bunicile sau fiicele noastre, fără educatoarele şi profesoarele care ne-au deschis ochii?
De aceea, astăzi, doamnelor, domnişoarelor, mă înclin cu respect în faţa voastră.
Şi cred că ar fi bine să facem asta în fiecare zi, nu numai astăzi.
