Ce mai duduie internetul, ce mai vaiet, ce mai zbucium, că un cetățean de rit Târgoviştean şi-a permis să le dea fără-număr-fără-număr celor de la Carla’s Dreams. Cică a avut un comportament de... nuntaş (ce exprimare elegantă).
Dar de ce ne mirăm şi ne indignăm atât de tare, mă întreb? Până la urmă suntem ţara care trăieşte într-o nuntă continuă.
O nuntă în care, orice s-ar întâmpla, orice s-ar face, cineva tot ia darul.
O nuntă în care se fură nu numai mireasa, ci şi ginerele, naşii şi lăutarii cu tot cu țambal și căruţa-n care au venit.
O nuntă în care politicienii dănţuiesc pe mese şi le place atât de mult încât îşi continuă obiceiul şi la deschiderea anului şcolar.
O nuntă în care biata Românie-mireasă plânge într-un colţ de sare cămeşa de pe dânsa iar nuntaşii abia aşteaptă, rânjind, s-o vadă fără cămeşă.
O nuntă duioasă, cu bătaie și scandal, ca-n județul Vaslui.
O nuntă rotundă, ca o instituţie de stat, plină de rubedenii.
O nuntă de la care toate guvernele pleacă ghiftuite, conducând pe contrasens.
Dar ce vuiet, ce îngrijorare pentru gestul unui cocalar, îngrijorare mai mare chiar decât atunci când auzi pici de 5-6 anişori cântând în gura mare despre "ace" şi "eroină", în timp ce părinţii se distrează tâmp de cât de inteligenţi sunt ei, "mânca-i-ar mămica și tăticu’".
Dar, deh, de la aşa nuntă, aşa părinți, așa copii.
