Capitalism şi papion

Anul Nou cu pupături, sarmale, urări, salată beuf, „şcoala vedetelor”, sarmale, adică  o luăm iarăşi de la capăt. Bine ai venit 1995! România e gata să te hărţuiască de la început până la sfârşit. Locuitorii săi or să te ia în piept şi or să dea cu tine de pământ până când le vei da ce ai mai bun. Căci dacă vrei să ştii, cititorule, oamenii de prin părţile astea luară în piept deunăzi – cam aşa vreo 45 de ani – comunismul. E drept că el era cam apăsător, dus pe noi culmi, dar stătea la noi pe piept cum nimic nu stătuse până atunci. Şi acum, în acest nou an, ca niciodată, luăm în piept capitalismul. Mama lui! Îl biruim noi şi pe ăsta. Păi ce, bă, capitalismule, crezi că aici, în ţara asta, eşti de capul tău? Îţi dau una peste economia de piaţă de nu te vezi! Bă, tu n-ai ce căuta pe aici dacă n-aduci prosperitatea în casele oamenilor. Uită-te la mine cu atenţie, ca să ştii, nu glumesc! Crezi că e de ajuns să-ţi umpli teşchereaua cu glorii apuse, miliardari săraci, şomeri de lux? Capitalismule, cu tine, cu ăsta din România eu vorbesc, scoateţi dorpuile din urechi! Dacă anul ăsta, 1995, nu  dumireşti oamenii cum stă treaba cu tine, ce hram porţi, Bulgaria scrie pe tine… Pardon, Bulgaria scrie pe noi. Păi, ce ţi-ai zis, bă îngâmfatule, atoateştiutor, capitalism înfumurat, că tu eşti singura soluţie pentru ţărişoara asta? Te înşeli amarnic şi dacă la sfârşitul anului omul pune pe masă tot sarmale cu orez, poţi să pleci liniştit de unde ai venit. Îţi mai rămâne totuşi o soluţie! Nu te gândi la vreo Revoluţie, că a zburat puiul cu aţa şi unii cu sacii plini de dolari. Îţi mai rămâne, aşadar, drag capitalism, să te ascunzi într-una din picăţelele de pe papionul dlui Raţiu şi să stai acolo până când face „plopul mere şi răchita micşunele”. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ