Campania de dezertări de toamnă

În timp ce gălăgioasă şi tenace, ploşniţa politicianismului mai pune un contract la temelia bunăstări angrosiştilor de grâu, inventând din senin o criză, ca să-l cumpere cât mai ieftin, în timp ce dl Mitrea Miron, sindicalist feroce şi politician abil, pune de-o şuetă cu alt Miron, prinţul Mineriadelor, iar românul fără bani face în draci blatul la mare, ocupând în proporţie de 120% nişte arătări cu pretenţii de hotel de trei stele, prin viaţa politică se poartă dezertarea la „inamic”. Trecerea în tabăra învingătorilor a fost, de când se ştie, o doavdă de „pragmatism”. Iar unii, versaţi, ştiindu-şi „valaorea”, au reuşit să obţină preţuri bune pentru a face „pactul cu diavolul rozaliu”.  Acum, nici Opoziţia nu-i străină de fenomen. Când liderul ei, blândul cititor în pietre, declară senin forfait înainte de a începe competiţia, cum să nu-ţi vină dor de ducă spre alte partide, care ţin pâinea şi cuţitul posturilor grase  şi lăptoase, şi imediat avantajoase. Fiecare dintre noi vrea, nu-i aşa, să se „lupte” cu duşmanul binelui. Cu mai binele, vezi bine. Ce ni se pare nouă anormal e că aceste dezertări au loc din partide care afişează un optimism de-a dreptul radios în privinţa viitorului lor. Oare Surdu n-aude ce se petrece în teritoru, unde adepţii agrarienilor fug pe capete la foştii tovarăşi de drum, de-o potriveşte p’aia cu câştigarea zdrobitoare a alegerilorĂ Or fi ţăranii mulţi, dar sigur nu e proşti! Ca să nu mai vorbim de adepţii trandafirului singuratec, care mor de grija bătrâneţilor preşedintelui, în timp ce dezertorii lui vin să întregească „buchetul” de păsărele migratoare ce şi-au legat dârlogii la gardul pedeserist, Iubite al meu cititor, aşa o să dea realitea cu ei de pământ, încât nici „Bună dimineaţa!” n-au să mai apuce să zică, atunci când vor da ochii cu rezulatele alegerilor. Asta nu mă va împiedica să-ţi urez” Bună dimineaţa”, la o cafea fără înlocuitori de năut şi cu „Jurnalul” în faţă. Asta e!

MARIUS TUCA