Aşadar, ieri, s-a hotărât. Ne-au băgat pumnul în gură şi câteva batalioane de migranţi pe gât. După socoteala nemţească, făcută pe degetele de la mâinile celor ce au votat la Bruxelles pentru impunerea unui anumit număr de migranţi pe fiecare ţară membră UE, României i-a revenit un număr de 6.351 de persoane. Ce-om face cu ei, nu se ştie prea bine. Deocamdată le creem condiţii. Lor! Pentru ai noştri nu suntem în stare. Noi stăm pe roze.
La inundaţii parcă nu s-a văzut atâta îngrijorare şi mobilizare. Parcă nu s-au întins atâtea corturi. Ba, mai degrabă, s-a lăsat totul la mila unui cioban, care s-a îndurat să facă niscaiva case. Acu', pe de o parte, 6000 de oameni nu înseamnă prea mult.E cam cât o comună mai mare. Dar ce facem? Le încropim un sat în Câmpia Bărăganului (ca deportaţilor de acum 6-7 decenii), îi ţinem acolo şi-i învăţăm agricultură? Dar ce agricultură, că ăia n-au pus un răsad de roşii în viaţa lor! Ei sunt cu petrolul!
Sau îi împrăştiem în cele patru colţuri ale ţării, să li se dizolve identitatea? Oricum, până învaţă ei să vorbească şi să scrie în alfabetul latin, trec 4 generaţii! Şi statul cât o să-i ţină în braţe, cât o să le acorde protecţie socială? Şase luni sau un an, ca şomerilor noştri? E pe viaţă protecţia? Şi cât or să stea în corturile pregătite, că acu' vine iarna? Să ia oamenii câte unul pe bătătură? Nici bumbac nu avem, că-i puneam să ne ajute să-l culegem, cum făceau americanii acum două secole.
Apropos de bumbac şi de americani. Mi-am adus aminte de fraza spusă cândva de un intelectual de-al nostru: „Dacă ştiam unde or să ajungă ăia (americanii) azi, le culegeam noi acum 200 de ani bumbacul!” Să-şi asume fiecare parlamentar al ţării sau prosperii oameni de afaceri câteva familii? Exclus! Numai Vadim a fost în stare să ţină pe lângă casă 30 de suflete.
Pe de altă parte, UE spune că pentru fiecare refugiat acceptat, vom primi 6.000 euro. Pentru fiecare refugiat refuzat, suntem noi penalizaţi cu 6.500 euro. Adică luăm sau dăm aproximativ 30 de milioane de euro. Adică vax! Păi, lua Gigi Becali şi Steaua 20 de milioane de euro, dacă prindeau grupele Europa League. Comparând, mai înseamnă mult eventuala sancţiune primită sau „frumoasa” sună ce ne va fi donată? Ce înseamnă banii ăştia faţă de sutele de milioane de euro aflaţi în conturile afaceriştilor români, ce zâmbesc superior din paginile revistei Forbes? Mărunţiş!
Bine, în cazul de faţă nici nu e vorba atât de o anumită sumă de bani, cât de imaginea şi poziţia noastră faţă de UE. În toată povestea asta, ca de obicei, suferă oamenii de rând. Şi ai noştri şi ai lor. O fi neamul românesc recunoscut ca fiind un popor primitor, dar nu când ni se impune şi ni se pune pumnul în gură! Ia, cine mai crede în ospitalitate, să ridice mâna! Nimeni? Vă abţineţi? Am devenit finlandezi peste noapte?
