V-aţi cam lenevit, preavrednici cititori ai „Jurnalului Naţional”, de la o vreme încoace! Eu scriu în continuare, dumneavoastră citiţi bine-mersi, treaba merge, noi cu drag muncim, toată lumea e mulţumită, capitalismul – pe ici, pe colo - îşi face simţită prezenţa, da’ parcă nu-i de ajuns. A sosit timpul să daţi socoteală pentru anii ce i-aţi petrecut prin comunism, a sosit timpul să răspundeţi la întrebările pe care am să vi le pun eu, să răspundeţi în faţa poporului la întrebarea: „Ce aţi făcut în ultmii zece ani?” Până să răspundeţi, însă, la această întrebare, care necesită o amplă documentare şi deci pierdere de timp, am să mă opresc la nişte întrebări simple, de rutină, dar încuietoare. Ce am moştenit- luaţi repede o foaie de hârtie şi un creion pentru a vă putea nota întebarea – noi de la regimul trecut, lung, alb, bun de tras în piept? Aud? „De rutină, de rutină, dar grea întrebare, fi-ţi-ar înterbarea a dracu’, Tucă”, zise un cititor, surprinzător, obişnuit să răspundă la astfel de întrebări. Poate că nu m-am exprimat eu corect, hai să mai încercăm odată. Ce aveam noi în buzunare, lung şi alb, când deschideam diferite uşi cu capul? Aud? „Dă domnule şi alt amănunt! Acolo, o tot dai înainte cu lung şi alb, că n-o fi Canalul Dunăre-Marea Neagră? Zi-i măcar dacă e pasăre, copac, or’ vertebrată”. Şi voi, dragi cititori, vreţi câteodată să primţi totul mură-n gură… Ce e lung, alb, are douăzeci de ţigări şi scrie pe el „Kent”? În sfârşit aţi ghicit, într-adevăr este vorba despre pachetul de Kent. Şi acum altă întrebare, care, vă ajut, se legă de prima: „Ce e lung, alb şi datorită noilor taxe stabilite printr-o lege ce va urma să treacă prin Parlament o să coste 7000 (şapte mii) de lei” Bingo, răspunsul este aproape firesc: pachetul e Kent. Şi uite aşa, naţiunea noastră, bazată decenii de-a rândul pe Kent – Nicolae Ceauşescu şi kent-ul au făcut ce-au vrut în ţarişoara asta – e pe cale să piardă bunul de dat, în stânga şi-n dreapta, cel mai de preţ. Nu ne luaţi bucuria de „a da kent-ul”, dragi parlamentari, mai iertaţi-ne măcar o epocă, ce naiba suntem, venim şi noi cu un pachet de Kent, ceva… Bună dimienaţa!
MARIUS TUCĂ
Bunul de dat cel mai de preţ
