Tocmai acum, când în ţară se doreşte îngheţarea anului şcolar, mi-am găsit şi eu, vorba aia, să zbor spre ţările calde. Ei bine, nu trebuie să începeţi să plângeţi, să vă tânguiţi că n-o să mai fie "Jurnalul de la miezul nopţii”. Nu este cazul. Nu scăpaţi domniile voastre, aşa de uşor de mine, de salutul meu pe care vi-l adresez în zorii fiecărei zile. N-am să fac altceva cu această ocazie decât să schimb niţel miezurile de noapte. Poate că acolo, în Brazilia, o să fiu nevoit să scriu pe gleznele unei brazilience focoase şi "Jurnalul” vă va juca sub ochi în ritm de samba, dar am să scriu. Nici măcar mişcarea maoistă de gherilă "Sendrero luminosos” din Peru, nu poate să operască "Jurnalul de la miezul nopţii”. Plăcerea este de partea mea când mă gândesc că am să vă aduc în casă nisipul "Copacabanei” călcat de blonde cât boabe de cafea şi iarbă. Cu speranţa că cea mai mare parte din cuvintele mele nu se vor îneca în Amazon şi nici nu se vor opri în pampasul din Paraguay, vă spun bună dimineaţa!
