Bistroul

Parisul respiră prin bistrourile sale. Parisul fără bistrouri, n-ar exista. Nu cred că Parisul să se fi născut de altundeva decât din sărutul străzii cu bistroul.  Aţi fost vreodată într-un bistrou? Un sărut lung, de la răsărit la răsărit, un sărut dat aproape cu respiraţia ţinută. Un sărut cu oameni cu gura plină, puşi pe vorbă, gata să deguste vinurile albe şi roşii, aurii şi negre. Aşa te cunoaşte Parisul: te ia de mână şi te aşează la masa unui bistrou. Rio de Janeiro, pentru a mă înţelege mai bine, te-a privit o dată, ca la trecerea unei străzi, după care s-a năpustit asupra ta, te înghite pe nemestecate, nu mai are răbdare cu tine, aproape te violează. Parisul te face al lui, încetul cu încetul. După ce te-a luat de mână şi te-a aşezat la masa unui bistrou, începe să-ţi spună povestea sa, cu vorbe dulci, şoapte, te dezbracă de viaţă, te lasă gol. Şi abia după aceea se îndrăgosteşte de tine, te îndrăgosteşti de el. Aţi fost vreodată într-un bistrou? Oamenii trec foarte aproape de tine, aproape că intră în viaţa ta. Te incomodează atunci când chelnerul trece şi îţi atinge umerii cu mâinile pe care ţine două-trei tăvi.  La început, m-aş fi repezit să-l strâng de gât. De unde şi până unde el intră aşa de uşor în viaţa mea, cu două farfurii nespălate şi cu o tavă? Era dreptul lui să mă atingă? Apoi, te înghionteşti genunchi în genunchi cu vecinul de masă, de două-trei ori, pentru că spaţiul e foarte mic, iar masa aceea din colţ, o vedeţi, nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să o aşeze acolo, poate decât patronului bistroului, ei bine masa aceea poate fi locul unde ar fi stat la noi, în România, coşul de gunoi. Dar el, patronul, a pus acolo o masă. Încet-încet, mâncărurile vin, uiţi că atunci când vine la tine chelnerul te atinge pe  umeri, dar ai impresia că nici măcar nu este chelnerul, ci este chiar patronul bistroului. Patronul serveşte la masă, patronul spală farfuriile, patronul deschide uşa, patronul închide uşa.  Oamenii cu care stai la masă în bistrou sunt timp de o oră cei mai buni prieteni ai tăi din lume. Îţi zâmbesc, îţi vorbesc, sunt posedaţi ca şi tine de bistrouri. Parisul respiră prin  bistrourirle sale. Parisul fără bistrouri n-ar exista. Sărutul străzi cu bistroul este un sărut lung. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ