Spre surprinderea mea şi a tuturor comentatorilor sportivi, la toate meciurile desfăşurate până acum la Campionatul Mondial de Fotbal, tribunele au fost arhipline. Şi pentru că americanii în momentul în care mingea iese în „out” se bucură crezând că e gol, încep să cred că Bill Cliton face ce făcea nea Nicu pe vremuri. Adică, scoate muncitorii din producţie, obligându-i să fie prezenţi pe stadion. Lăsând gluma la o parte, se pare că americanii, ajutaţi de comunităţile „conlocuitoare”, au de gând să umple stadioanele de la primul până la ultimul meci. Aşa s-a întâmplat şi la meciul Irlanda-Italia, când irlandezii le-au servit macaronarilor o pizza usturătoare. „Genialul” Roberto Baggio, în acest meci, n-a făcut altceva decât să-şi fluture codiţa prin faţa careului de 16 m irlandez. A urmat mecil dintre SUA şi Elveţia, meci în care americanii n-au arătat nimic altceva decât tricourile înstelate, iar elevenţienii au folosit tot jocul aceeaşi rotiţă dintr-un ceas veci de buzunar. Şi a venit dimineaţa de duminică. Atunci când cântatul cocoşilor din ţară începe basmul România –Columbia. Căci ce altceva decât un basm a fost această luptă în care nişte Feţi-Frumoşi – Făt-Frumos – Hagi, Făt-Frumos – Răducioiu, Făt Frumos – Stelea, au trântit zmeul cel rău columbian de trei ori de pământ de i-au sărit toţi Asprillia şi Rinconii. Nu poţi să scrii mai mult de-atât despre o minune. A fost odată ca niciodată.. Dacă echipa României va juca tot aşa şi în continuare, probabil că visul primului ministru italian, Silvio Berlusconi, se va împlini. Căci acesta a declarat că nu-i primeşte pe jucătorii italieni în ţară decât cu cupa mondială. Dorinţă uşor de îndeplinit, însă cu o singură condiţie: când se întorc în ţară ialienii, să ia în avion şi echipa României! În rest, dracii roşii (belgienii) n-au reuşit decât cu greu să bage un corn în poarta marocanilor, iar norvegienii le-au tras pe ochi mexicanilor, în ultimele minute de joc, un sombrero de trei puncte… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA