Baba Leanca Ostroveanca

Băieţi deştepţi, englezii ăştia! În loc să stea ca noi şi să se văicărească cum că n-avem aia, că nu se găseşte ailaltă, au scos o carte pentru cei săraci, neiubiţi şi batjocoriţi de duşmani, în care pot găsi sfaturi practice pentru a scăpa de toate relele. Cartea, intitulată „Farmece la lumina lumânării” poate fi folosită şi-n România, căci vorba aia sărăcia, dragostea şi batjocura n-au graniţe. Iată, aşadar, ce sfaturi utile găsim în această carte le rubrica denumită „ca să te iubească”:  „În trei ceşti de apă de izvor, pune câte un vârf de rozmarin, ceai negru, lămâiţă, nucşoară. Adaugă trei frunze proaspete de mentă, şase petale de trandafir şi şase frunze de lămâi. Pune la fiert şi lasă să se răcească puţin. Înainte de a bea rosteşte: Când raza lunii-ncepe să pălească/ am fiert licoarea aceasta pentru… John (aici spui numele)/ că să mă caute şi ca să mă dorească. După ce bei jumătate, opreşte-te şi spune iar: Zeiţă a iubirii. Ascultă vorbele aceste/ şi fă astfel ca… John/ să mă dorească nebuneşte”. Descântecul englezilor păleşte, însă, pe lângă unul de-al nostru din popor: „Păsărică albă, codalbă. Sus piatra pică, jos piatra despică/ Crăpa-i-ar ochii deocheatului/ Care  l-a deocheat pe Ion. Dacă Ion este deocheat de fată mare/ să-i cadă păru’ în putina cu zăru’/ să-i rămână hârca şi cârca/ să se mire lumea de el. Cum s-a mirat şi ea de tine”. Parcă e altceva, nu-i aşa? În ceea ce priveşte „reţeta” englezească pentru duşmani, reţetă ce se poate folosi cu uşurinţă şi-n politică, aceasta sună aşa, „ca să-i faci rău duşmanului”: „Ia o mică bucată de material din haina duşmanului sau duşmancei şi fierbe-o în apă cu frunze veştede, funingine şi urină de pisică. Amestecă exact de şase ori. Scoate peticul din apă şi împunge-l de trei ori cu un ac de argint. Rosteşte de două ori: „În Gheorghe/ acul de argint îl împlînt/ ca să n-aibă parte/ de nimic pe pământ”. Şi-acum comparaţi această strigare englezească cu una de pe la noi: „Să-ţi descânte baba Leanca Ostroveanca/ cu lingura, cu custura/ să-ţi ia Dumnezeu minţile şi gura/ şi când ţi-o fi lumea mai/ să dai cu capul de-un pîrmac” Ei? Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ