Articol tare de tot

Nu cu mult timp în urmă, deputatul PNŢCD Gavril Dejeu a solicitat, în cadrul programului de intervenţii, Biroului Permanent al Camerei, facilitarea accesului şi a asistării cetăţenilor la şedinţele în plen ale deputaţilor. Domnia sa a făcut această propunere, trecută aproape neobservată spunând că principiul publicităţii  dezbaterilor parlamentre nu este respectat în litera şi spiritul Constituţiei, fiindcă cetăţenii nu cunosc în mare parte acest drept, iar obţinera permiselor de acces este destul de dificilă. Tocmai de-aia, deputatul ţărănist doreşte elaborarea unei proceduri simple şi accesibile, de eliberare a permiselor de acces pentru cetăţeni. Adică, dacă un om care merge aşa, pe stradă, cu gândul să intre la un film, ceva – astea sunt pe bani majoritatea – şi dă de Camera Deputaţilor, intră repede să se încălzescă, să tragă un pui de somn, o înjurătură, să se văicărească. Numai să aibă permisul de acces. Dacă are permisul ăsta însă, nu numai că poate să-i vadă pe viu pe ăia de ridică mâinile-n sus fără să le curgă sânge din nas, dar poa’ să meargă la bufet, unde ştim cu toţii că ciolanul e ciolan, iar cârnaţii sunt groşi ca piciorul de deputat. Dar hai să mergem mai departe cu desfăşurarea şedinţei. Are cuvântul deputatul Nicolae Cerveni: „Stimaţi colegi, dacă vorbim despre Revoluţie şi…” Ei bine, în momentul în care deputatul liberal îşi făcea numărul de la tribuna Parlamentului, un domn cu permis de acces, aflat undeva la balcon, se ridică în picioare şi spune: „Bă, deputatule, fi-ţi-ar mandatul al dracu’, tu vorbeşti, bă, de revoluţie, mai bine ai vorbi de porci…” În momentul ăsta nişte domn (tot cu permis de acces), care tocmai „ciuguleau” câte ceva din sufertaşul cu care veniseră de acasă, când au auzit cuvântul porci, au început să arunce peste deputaţii PDSR cu bucăţi mari de piftie şi comedia asta bună de-abia începea, căci nişte oameni simpli, după vorbă, după sarmalele pe care le aruncau în capul preşedintelui de şedinţă, începuseră să-şi exprime dezacordul faţă de antearuncătorii lor. Un deputat PNŢCD, cu un cârnat în jurul gâtului, încerca să liniştească spiritele. Partea deaptă  a sălii vota de zor, în timp ce era sfinţită de sus cu ţuică fiartă şi vin roşu. Grefierii Camerei Deputaţilor stenodactilografiau de zor pe nişte caltaboşi. Plouă cu lebăr şi jumări. Ninge cu slănină  şi tobă. A început Revoluţia în Camera Deputaţilor, măi fraţilor! Libertate, caltaboşi! Libertate şi cârnaţi! Libertate, deputaţi! Trăiască, trăiască, să trăiască/ Slănina, jambonul şi şunca ţărănească! Ura, ura, ura! Noi de-aicea nu plecăm. Nu plecăm acasă/ Până nu vom termina ţuica… dar nu rimează, şi, mă rog să terminăm toate legile care să facă din ţărişoara asta una frumoasă şi prosperă. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ