Mă gândeam că ar fi cazul să comentez puţin campania electorală şi, în lipsă de ceva mai bun, că de unde e nici Dumnezeu nu cere, pot spune doar atât: prost puse alegerile astea.
Păi cum să aibă spor pomădaţii la păr şi creier, cum să ne momească taman acum, când ameninţarea porcului bate la uşă?
Cum să-ţi stea gândul la platforme politice când mintea fuge către sarmale?
Cum să nu te gândeşti cu drag la politicieni, când ai în minte Ignatul?
Ca să nu mai spun de Moş Nicolae, de Moş Crăciun, păi ăştia-s oameni serioşi, nu umblă cu platforma vopsită, vin cu sacul şi nu vin să ia, vin să dea.
Cine mai crede zâmbetele mieroase ale catindatilor care vin să ne îmbrăţişeze doar ca să ne pipăie mai vârtos buzunarele?
Şi cum să mai pricepi mesajele care strigă la tine de pe panouri, bannere, mesh-uri, cum să nu faci comparaţii între feţele unsuroase care te privesc lacom din postere şi cârnaţii, piftiile și caltaboșii care aşteaptă asaltul final?
Cum să nu te gândeşti că totul e o mare porcărie, când însuşi porcul e cu cuţitul la gât? Cum să ratezi inerentele asocieri între clasa politică şi troaca din care grohăitorul îşi ia una din ultimele mese?
Poate că politicienii s-au gândit să ne prindă cu mintea fugită de-acasă cu banii de pâine, dar cred că le-a ieşit taman pe dos. Ceea ce-mi confirmă încă odată, dacă mai era nevoie, că statul e cel mai prost organizator.
Sper să vină şi ziua în care o să-i facem pomana.
