A venit iarna. Şi Regele ne-a acoperit inima cu ceva. Nu cu umbra unei naţiuni, ci cu strălucirea sa. Cu lumina sa. Lumina unui destin care stă să se împlinească acum cu adevărat, după 70 (şaptezeci) de ani de la acest fatidic 30 decembrie 1947. Alungarea sa de pe tron a rămas un act criminal care n-a fost îndreptat niciodată. Şi au trecut fix 42 de ani de comunism şi 28 de capitalism de când ruşii l-au pus în practică, cu pistolul la tâmpla ţării. Şi, dintr-o dată, a trebuit să moară regele pentru asta, am realizat ca naţiune că acum şaptezeci de ani destinul României a fost călcat în piciore şi aruncat la groapa de gunoi a istoriei. O dată cu cel al Regelui. Şi noi de ce n-am reuşit vreme de şaptezeci de ani ca popor, ca stat, ca ţară să îndreptăm această nedreptate istorică şi criminală? Pentru că n-am fost în stare. Nu putem şterge aproape un secol din existenţa noastră ca naţiune, dar putem să îndreptăm în ultimul ceas, această mare şi criminală nedreptate. Fără vorbe mari, trecerea în nefiinţă a Regelui ne-a arătat că se poate. Că este necesar, ba mai mult, că trebuie. Cei şaptezeci de ani de rătăcire şi nedreptate pentru Rege şi ţară trebuie şi pot să împlinească destinul său şi al nostru. România a arătat pentru prima dată frumoasă, adevărată în suferinţa sa, în trezirea sa, în unitatea sa. Iar oamenii au primit şi transmis o emoţie incredibilă în toate aceste zile de pelerinaj al căutării şi găsirii identităţii naţionale. Regele ne-a mai dat o ultimă şi nesperată şansă de a îndrepta un act criminal şi de a pune România după atâta amar de vreme pe făgaşul ei normal. Iar noi nu avem dreptul să ratăm această uriaşă şi unică şansă. Astfel, acum ori niciodată rămâne doar un vers dintr-un imn care trebuie, în sfârşit, să fie, să devină un îndemn realizabil. Aşadar, hai să nu ne batem joc de acest testament viu al Regelui care se regăseşte în noi cu emoţie şi încredere, să facem posibilă o reparaţie istorică şi, mai ales, să facem posibilă ca România să rămână ce a fost în toate aceste zile, de la moartea Regelui încoace, România să rămână frumoasă şi adevărată, cu identitatea găsită definitiv şi iremediabil. Aceasta trebuie să fie cel mai frumos şi important punct şi de la capăt al istoriei noastre şi al României, aceasta e Revoluţia de care avem dintotdeauna nevoie.
Marius Tucă
17 decembrie 2017
Foto: Octav Drăgan
