“Însuşirile omului, atât cele de ordin spiritual, cât şi cele fizice, se desăvârşesc, sporesc şi se fortifică prin exerciţiu. Exersează-te mai des în scris, în cusut, în croşetat şi astfel vei putea «să-ţi faci mâna»: vei scrie, vei coase, vei croşeta mai bine. Exersează mai mult în compunerea de texte, vei compune mai uşor şi mai bine; exersează în săvârşirea de fapte bune sau în stăvilirea patimilor şi ispitelor şi vei reuşi, cu timpul, să faci binele lesne şi cu plăcere, iar patimile le vei învinge cu uşurinţă, ajutat de harul dumnezeiesc atotlucrător. Dar dacă vei înceta să mai scrii, să coşi, să croşetezi sau dacă faci lucrurile acestea foarte rar, vei scrie, vei coase şi vei croşetă prost; nu vei mai compune nimic, sau foarte rar, lăsându-te absorbit de grijile materiale ale vieţii şi vei ajunge să nu poţi lega nici câteva cuvinte, mai ales în cele duhovniceşti. Când ţi se va da să scrii ceva, vei munci ca un rob în Egipt! Tot aşa, dacă nu te mai rogi, sau te rogi rar, rugăciunea ţi se va părea grea şi o vei face fără plăcere; dacă vei înceta lupta cu patimile, sau o vei rari din cale-afară şi o vei slăbi, îţi va veni foarte greu să le mai ţii piept şi te vor birui ele pe tine. Din pricina lor, nu vei mai avea linişte, viaţa îţi va fi otrăvită dacă te vei dezvăţa să lupţi împotriva acestor haini adversari, care sunt «de-ai casei», stau înlăuntrul tău, îşi fac cuib în inima ta. Activitatea, munca sunt condiţii indispensabile ale vieţii. O viaţă inactivă nu este viaţă, e o monstruozitate, o umbră de viaţă! De aceea, omul trebuie să-şi impună să lupte mereu, îndârjit, cu trândăvia trupească. Dumnezeu să apere pe tot creştinul de lene! «Iar cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele» (Gălăţeni 5, 24), adică firea cea leneşă, rea, iubitoare de păcat. „Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua» (Matei 25, 29). (Sfântul Ioan din Kronstadt, “Viaţa mea în Hristos”)