Desemnarea lui Nicolae Breban drept Presedinte onorific al Consiliului Consultativ al ICR a dus zilele acestea la un schimb elegant de metafore intre mai multi oameni de cultura. Rând pe rând Nicolae Breban, Radu Boroianu, Theodor Paleologu, Gabriel Liiceanu, H.R.Patapievici au avut câte ceva de spus. Metaforic sau nu.
Numirea dlui Radu Boroianu la conducerea ICR a adus cu sine o alta. Cea a dlui Nicolae Breban în fruntea Consiliului Consultativ al ICR.
"Onoarea este dublă, pentru că, în acelaşi timp, eram pregătit, dar nu chiar astăzi, să-l rog pe domnul academician (Nicolae, n.r.) Breban, în calitatea sa multiplă, de mare creator, probabil cel mai important romancier ale epocii moderne pe care l-a dat România, dar în acelaşi timp, poate puţini dintre dumneavoastră mai ştiu, că domnul Breban este la el acasă în lumea muzicii, a filosofiei", a spus Radu Boroianu.
Până aici toate bune. Numai că în discursul de inaugurare dl Breban a făcut mai multe atacuri la adresa dlui Liiceanu, Patapievici și Pleșu. S-au folosit cuvinte grele și șocante. Iar, daca vreți mai multe, gasiți pe site-ul TVR.
Discursul nu l-a amuzat deloc pe dl Boroianu care, într-un text intitulat "Despărţirea de Breban (şi nu numai)?", publicat pe site-ul ICR, îşi expune pe larg punctul de vedere caracterizând ieșire dlui Breban drept „curmezișă”
"(...) mă doare, mă costă, m-a marcat ieşirea curmezişe a marelui romancier şi cărturar Nicolae Breban, ieşire greşit temperamentală, vulgară, fără rost, şi mai cu seamă, în neascultată contradicţie cu spusele mele asupra rolului diplomaţiei culturale şi sensul strategiei pe care o propuneam Institutului Cultural Român, pentru creşterea identităţii noastre ce nu poate subzista decât prin cultură. În locul dialogului s-a întrevăzut revanşa. Am încercat să ies zâmbind din neaşteptata încleştare de orgoliu şi faptul că-l preţuiam atât pe făptaş mi-ar fi ajutat să rămân senin şi mai ales să nu replic celor care au sărit ca arşi", spune Radu Boroianu.
Câteva zile mai tarziu, Dl Breban și-a continuat discursul început la ICR la Academia Română, acolo unde, într-o şedinţă a secţiei de filologie şi literatură ar fi spus că Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu ar trebui împuşcaţi.
Dl Theodor Paleologu s-a sesizat imediat. "Îl felicit pe Radu Boroianu, preşedintele ICR, pentru delimitarea neechivocă de scandaloasele declaraţii ale lui Nicolae Breban din ultima vreme. Aştept acelaşi gest din partea conducerii Academiei Române, după apelul la asasinat lansat în plină şedinţă a secţiei de filologie şi literatură: Patapievici şi Liiceanu, a spus el, ar trebui împuşcaţi. Dacă Nicolae Breban ar delira pe cont propriu, ar fi un caz relativ banal de demenţă senilă cu puseuri de violenţă verbală dusă la extrem. Dar nu e acceptabil să angajeze instituţii precum Institutul Cultural şi Academia Română", a scris fostul ministru al Culturii pe pagina sa de Facebook.
Poetul Radu vanci a postat și el pe rețeaua de socializare. "Breban a cerut, în şedinţa Academiei, ca Patapievici şi Liiceanu să fie împuşcaţi. Mă tem că tocmai şi-a tras ultimul glonţ în ruina propriei statui. Poate că mă înşel, dar nici măcar Eugen Barbu nu ajunsese la asemenea violenţe de limbaj. (Vadim Tudor, însă, da)", a scris Radu Vancu pe pagina de Facebook.
În schimb, dl Breban caracterizează poziția din interiorul academiei ca fiind o “metafora nefericită”. Domnia sa a spus că a vrut să arate că dispreţuieşte atacurile la adresa neamului românesc și că nu a spus nimic la adresa dlui Liiceanu, ci doar la adresa dlui Patapievici.
"Ăsta este un folclor. Eu am mai auzit tonul ăsta. La Academie am repetat doar pe scurt ce am spus la Antena 3 (într-o emisiune, n.r.), dar asta cu împuşcatul este o variantă din ce am spus (...) am spus că, dacă omul ăsta, Patapievici, ar fi fost în Polonia şi ar fi murdărit şi înjurat istoria poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împuşcat, nu eu. A fost o metaforă, poate nefericită, dar arăta faptul că eu dispreţuiesc atacurile la adresa neamului românesc şi a istoriei acestui neam. Vroiam să spun că probabil polonezii ar fi reacţionat foarte dur. Asta vroiam să spun. Pe când în România nu a reacţionat nimeni. Dispreţuiesc pe cei care atacă istoria şi limba românească. Asta e tot ce am spus. N-am spus nimic de Liiceanu", a declarat Nicolae Breban pentru Mediafax.
Evident că acest lucru, pe bună dreptate, a stârnit și furia (literară) a dlui Liiceanu. Într-o scrisoare deschisă adresată Preăedintelui Academiei Române, acad. Ionel Valentin Vlad, dl Liiceanu precizează (încă din titlu) că nu este de accord să fie împușcat. “N-am cum să nu vă întreb, Domnule Președinte, dacă credeți că dinlăuntrul „celui mai înalt for de spiritualitate” al României poate fi lansată instigația la crimă.”, precizează dl Liiceanu.
“Așadar, domnule Președinte, Breban a cerut ca Horia Patapievici și cu mine să fim împușcați în numele îngrijoratei sale iubiri de România și a neiubirii noastre de ea. Nu credeți, desigur, cum nu cred nici eu, că patriotismul poate fi pur și simplu proclamat și folosit apoi ca jalnică formă de legitimare, la adăpostul căreia e permisă orice ticăloșie. Iubirea de țară nu poate fi niciodată judecată după vehemența lovirii cu pumnul în piept și după fierbințeala cuvintelor vărsate la un microfon.”
Întreaga scrisoare a dlui Liiceanu o găsiți aici.
