Unul dintre cei mai iubiţi vestitori ai iernii, cu o voce unică, inconfundabilă pe acest palier muzical (bineînţeles şi în muzica folk pe care o cântă şi azi cu aceeaşi pasiune ca în tinereţe), Ştefan Hruşcă a fost şi rămâne cel mai bun şi cunoscut interpret de colinde. Sărbătorile parcă nu au acelaşi farmec şi nu aduc aceeaşi bucurie, pace şi tihnă în suflete, dacă nu sunt însoţite de vocea lui Hruşcă! Şi cum stau să vină, viforite de albul iernii, bucuraţi-vă: „călător ca un colind/într-o iarnă împărătească” vine Hruşcă să vă cânte Lerui-ler!
În acest an, după ce a colindat românilor din străinătate, încă de acum o lună, îndrăgitul cantautor începe turneul său național de colinde, mâine, 9 decembrie, la Timișoara, și până pe 28 decembrie, la Cluj.
Ștefan Hrușcă s-a născut la 8 decembrie 1957, în Ieud, Maramureș, într-o zonă încă împărățită de tradiții pierdute în iernile albe a sute de ani trecuți, unde colindele, jelaniile și cântecele bătrânești s-au păstrat nealterate și unde vremea pământeană pare să se fi oprit pentru oamenii și locurile de aici în barba căruntă a lui Moș Timp.
De aceea el însuși se definește drept „un copil al Maramureșului plecat în lume să colinde, care a rămas simplu, cu aceeași vorbă, cu același fel de a se comporta cu semenii și prietenii”. Aici a copilărit, aici s-a deprins să cânte și aici a învățat ce înseamnă să fii om.
A absolvit Liceul Pedagogic din Sighetu Marmației și Școala Populară de Artă din același oraș, învățând să cânte la vioară, iar mai apoi la contrabas, în taraful școlii, timp de trei ani. Tot în acea vreme a învățat să cânte și la chitară, iar primul cântec cântat și înregistrat de el pe o bandă de magnetofon a fost, evident, un colind: colindul „Flori de măr”.
Înainte de întâlnirea cu poetul Adrian Păunescu, în 1981, filmase câteva piese la București și era angajat ca învățător la Școala nr.1 din Borșa. Așadar, la sfârșitul lunii noiembrie 1981, vine la București cu o geantă cu câteva haine și o chitară într-o husă cusută de sora sa mai mare, este primit la Cenaclul Flacăra, iar Păunescu îi încredințează poezia „Rugă pentru părinți” s-o transforme-n cântec. Și-a făcut-o atât de măiestrit, încât a devenit emblematică și pentru Cenaclu și pentru el.
Până în 1984, când a plecat din Cenaclu, a cântat în peste 1000 de concerte. Tot în acea perioadă a obținut Marele Premiu al Muzicii Folk (1982), Premiul pentru Creație (1983) și Premiul pentru Întreaga Activitate (1984).
După plecarea din Cenaclu începe seria spectacolelor „Nocturne”, susținute la Teatrul Țăndărică împreună cu Vasile Șeicaru și Radu Gheorghe, în același an apărându-i L.P.-ul „Rugă pentru părinți”.
Urmează apoi patru ani fructuoși (1985-1989) de turnee, înregistrări și concerte alături de Vasile Șeicaru, constituind cel mai ascultat „duo” din acea vreme. După Revoluție, începând cu anul 1991 se stabilește în Toronto, Canada. Scoate însă în continuare albume și vine des în România, nelipsind aproape la niciuna din sărbătorile de sfârșit de an.
Astăzi, prin voia Domnului și sub veghea îngerilor, îndrăgitul interpret va împlini 67 de ani. Să-i urăm, cu zvon de leru-i ler în suflet, multă sănătate, împliniri, fericire alături de cei dragi și să-i mulțumim pentru că ne-a bucurat sufletele cu glasul său cald, sensibil, înălțător, de aproape 40 de ani. La mulți ani, Ștefan Hrușcă!
