Cu o voce puternică, tonică, uşor de recunoscut, cu inflexiuni evidente de negresă crescută şi muncită pe plantaţia de bumbac (care cântă nefericirea sau bucuria de-a trăi, răsăriturile şi apusurile de soare, condiţia socială ori lipsa de libertate), Monica Anghel este neîndoielnic o „rara avis” în peisajul muzicii uşoare româneşti. Dar posibilităţile de exprimare ale Monicăi nu se opresc aici, de peste un deceniu fiind actriţă, om de radio şi televiziune.
S-a născut de „ziua copilului”, pe 1 iunie 1971, în Bucureşti, şi, poate, de aceea are întotdeauna o atitudine, o ghiduşie anume, un răsfăţ, un neastâmpăr, un licăr jucăuş în ochi şi o veselie senină, copilăroasă. A copilărit într-un cartier vechi (acolo unde este astăzi Centrul Civic), cu case boiereşti, foarte frumoase. Casa copilăriei era spaţioasă, cu o curte mare, cu trandafiri, cu viţă-de-vie, cu pomi fructiferi, cu păsări şi animale.
Partenerul de joacă era verişoara ei. Împreună îmbrăcau rochiile mamei, se fardau cu fardurile acesteia, îi încălţau pantofii şi se plimbau cântând prin curte, închipuindu-şi că sunt mari vedete pe Broadway. Şi chiar dacă nu a ajuns în New York sau la Hollywood, Monica rămâne categoric una dintre vedetele noastre autentice, fără aere de „vedetism”, aceeaşi Monica dintotdeauna, de un firesc şi un fel de a fi cuceritor.
La vârsta de 13 ani, mama sa se hotărăşte să o ducă la Şcoala Populară de Artă. Acesta a fost începutul! Doi ani mai târziu, la 15 ani, în 1985, debutează la Festivalul de la Mamaia, unde a luat premiul I, cu o compoziţie a lui Ionel Tudor. Se născuse o stea! A lucrat apoi cu alţi compozitori: Cornel şi Mirela Fugaru, Marius Ţeicu, Temistocle Popa, Laurenţiu Profeta. Ultimul, maestrul Profeta, i-a dat o piesă care a ajuns mare şlagăr în acea vreme: „Vin’ la mama de mă cere”.
La Festivalul de la Mamaia, din vara lui 89, a luat, din nou, premiul I, la creaţie, cu o piesă a lui Viorel Gavrilă. Au urmat apoi alte premii, cu alţi compozitori: Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Marius Ţeicu. A venit, însă, Revoluţia şi-a schimbat din temelii lumea muzicală de la noi. Vechii compozitori au fost uitaţi, a început să se cânte altceva şi să se difuzeze altceva la radio şi Tv. Lumea românească era într-o continuă, rapidă şi vizibilă transformare.
Nici Monica n-a stat pe loc. În 1991-92 (avea 21 de ani), pleacă în Statele Unite să studieze canto şi gospel, în special. Experienţa americană i-a fost extrem de utilă în ceea ce priveşte tehnica vocală, modul de a privi şi de a aborda o piesă. A fost tentată să rămână în State, însă dorul de ţară, de casă, de părinţi şi prieteni a învins tentaţia. Şi bine a făcut, căci ne-a redat o Monică mult mai pregătită să-şi ducă mai departe destinul muzical, şi nu numai.
Intră în grupul „Divertis” şi, pe când erau într-un turneu în America, este convinsă de Toni Grecu să dea la actorie. Ia examenul şi termină cu brio Facultatea de Actorie. Este din nou cooptată, prin 2011, în show-ul „Serviciul Român de Comedie”, o vreme face parte din show-ul „În puii mei”, are emisiuni la TVR şi intră în radio, la matinalul EuropaFM. Pe plan muzical, colaborează cu Dragoş Docan şi Dan Iagnov şi cântă cu Aurelian Temişan, Ştefan Iordache, Gabriel Cotabiţă, etc.
Astăzi, vesela, copilăroasa, minunata Monica Anghel împlineşte 52 de ani. Să-i urăm cu mare bucurie să aibă parte de tot ce este mai bun şi mai frumos pe lume, multă sănătate, bucurii alături de familie, şi să-i mulţumim pentru vocea sa unică şi pentru toate melodiile cu care ne-a încântat şi ne încântă de peste 30 de ani. La mulţi ani, Monica Anghel!
