Cândva, în deschiderea unei prezentări critice a 35 de poeţi, Constantin Noica începea aşa: „ Poezia spune altceva şi altcum...” A modificat însă repede: „Mi-am dat seama că în fond nu spuneam nimic. Şi ştiinţa spune altceva şi altcum. Am schimbat începutul spunând că poezia vorbeşte despre pre-cuvânt şi mută lucrurile în nemărginirile lor”.
Ei bine, după volumul de debut “Pasărea tăiată”, din 1967, poeta şi eseista Ileana Mălăncioiu nu face altceva (prin poezie) decât să mute lucrurile “în nemărginirile lor”. Iar mărturie stau zecile de volume care i-au ars, i-au mistuit, i-au trasat şi i-au aureolat întreaga viaţă.
Fiică de țărani, născută la 23 ianuarie 1940, în satul Godeni, județul Argeș, poeta Ileana Mălăncioiu a păstrat în permanență acea probitate morală, acea cinste față de sine și față de alții, acea tărie de caracter specifice omului născut și crescut (măcar o vreme) la țară, fapt care a făcut să se departajeze, să se individualizeze și să reziste într-o breaslă a poeților în care, de regulă, membrii acesteia se mănâncă unii pe alții.
Descrie magistral locul în care s-a născut și poziția țăranului în fața morții: „Vin de undeva de unde oamenii nu cred că mor, ci că trec în lumea cealaltă. Cu un sfert de oră înainte de a pleca, tata îi spunea mamei să aibă grijă de casă, de gardul dinspre apus, care stă să se surpe, și să scoată din pământ prunii care s-au uscat și încurcă locul degeaba. Când s-a despărțit de el, mătușa mea îl ruga: dacă îl întâlnești pe Ion al meu, să-i spui să-și aducă aminte de mine, că m-a lăsat singură și a plecat”.
După terminarea liceului, făcut în Câmpulung Muscel, și după câțiva ani petrecuți în producție la finele Școlii Tehnice Financiare din București (vreme în care începe să scrie versuri, influențată fiind de Eminescu și Bacovia), urmează cursurile Facultății de Filozofie, pe care o absolvă în 1968. În perioada studenției îi apar primele poeme (în revista Luceafărul) și prima carte (Pasărea tăiată, în 1967, la Editura Tineretului). Dacă perioada în care scria primele poezii era influențată de poeți romantici și simboliști, noua disciplină – filozofia – îi impune un mod nou de abordare și o ipostază mult mai adâncă a gandului risipit în versuri.
Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista „Argeș”, la Studiourile Animafilm și la revista literară „Viața românească” (unde reușește să-l „aducă” la revistă pe Noica, preocupată fiind de publicarea „Scrisorilor despre logică”, mai apoi de textele de bază ale lui Liiceanu și de publicarea în serial a cărții lui Pleșu „Minima moralia”). După anul 1989, lucrează la revista social-politică „22”, la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul „România literară”, din martie 2013 devenind membru corespondent al Academiei Române.
Astăzi este ziua de naștere a domniei sale, ziua în care împlineşte 84 de ani.. Cu credința că sufletul unui poet rămâne veșnic tânăr, asta vrem să salutăm la domnia sa: maturitatea intelectuală și tinerețea sufletească. La mulți ani, doamnă Ileana Mălăncioiu!
