Cu vocea sa unică, specială, apreciată de melomanii întregului mapamond, voce care i-a permis să cânte la Arenele din Verona (un teatru antic prevăzut cu 100.000 de locuri), la Hamburg (în rolul „Luisei Miller”, de Verdi, a fost aplaudată continuu timp de 53 de minute), la Metropolitan în New York, la Scala din Milano, la Staatsoper Viena, Teatro Colon din Buenos Aires, etc., Eugenia Moldoveanu a avut covoare de flori la picioare, aplauze și ovații de care nu mulți artiști din lumea asta mare au avut parte, indiferent în ce domeniu artistic au evoluat.
Așa cum se spune că există o muzică a sferelor, a astrelor, la fel se poate spune că glasul sopranei Eugenia Moldoveanu pare a fi venit din alte lumi, cu alți sori și alte galaxii, cu sonorități reverberate din însuși Edenul Creatorului Suprem.
Căci, neîndoielnic, Dumnezeu a binecuvântat-o cu acest glas, care-i făcea să vibreze pe însăși îngerii înaltelor ceruri, darămite pe noi, muritorii de rând!
Ca recunoaștere unanimă a uriașului talent a evoluat alături de mari voci ale scenei internaționale precum: Jose Carreras, Placido Domingo, Carolo Bergonzi, Rugiero Raimondi, Giuseppe Taddei, Nicolai Ghiaurov.
Mai mult decât atât, în 1973, Eugenia Moldoveanu obținea premiul întâi la Butterfly – Tokio și cânta alături de Maria Callas, în concertul de gală ce a urmat concursului. Atunci a primit chimonolul lui Cio-Cio-San din mâinile celebrei Callas, chimono păstrat și azi la loc de cinste.
S-a născut pe 19 martie 1944, în Bușteni, județul Prahova, iar copilăria și-a petrecut-o la Azuga. Studiază pianul încă de la vârsta de 7 ani, urmând ca, între anii 1963-1968 să studieze la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București.
Își susține examenul cu „Traviata” și are prima confirmare internațională a talentului său, câștigând, cu aceeași operă, premiul întâi la Sofia, în 1968.
Este angajată la Opera Națională din București, deburând pe scenă în rolul Donnei Anna din „Don Giovanni”, de Mozart.
În anul 1970 câștigă premiul I la Concursurile Internaționale „George Enescu” în București și la Toulouse în Franța. A cântat sub bagheta celor mai mari dirijori: Claudio Abaddo, Riccardo Muti, Giusepe Patane, George Pretre sau Wolfgang Savallish. Din păcate pentru toată lumea muzicală s-a retras de pe scenă la numai 49 de ani.
Poate oboseala pricinuită de frecvența ridicată și lungimea turneelor făcute în toate colțurile lumii, poate pentru că „mi-am știut întotdeauna locul și mi-am măsurat foarte bine puterile”, după cum mărturisea, poate pentru că-și dorea să fie, în sfârșit, mai aproape de mama și fata sa, au determinat-o să ia acestă dificilă hotărâre, mai ales că era încă în plină glorie.
Cert este faptul că-i era din ce în ce mai dor de România și își dorea să ajungă cât mai repede acasă după fiecare spectacol. Număra zilele, orele, minutele.
Dincolo de onoruri, de succes, de venituri materiale, nu putea trăi decât în țara sa. Avea România în sânge, în suflet, în fiecare celulă a corpului său.
După retragere, a predat canto la Universitatea de muzică din București până în 1990, a fost director general al Operei Române (1993-1995) și deputat de Prahova din partea PDSR (1996-2001), respectiv PSD (2001-2004).
Este cetățean de onoare al municipiului Ploiești și decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer. Tot domnia sa s-a numărat printre personalitățile decorate, în 2012, de Regele Mihai cu decorația ”Nihil Sine Deo”.
Astăzi, celebra noastră soprană împlinește 80 de ani. Să-i mulțumim pentru faptul de a fi dus faima României în lume prin vocea și prezența sa și să-i urăm cu toată dragostea și respectul cuvenit, sănătate, bucurii și zile liniștite. La mulți ani, doamnă Eugenia Moldoveanu!
