Este cu siguranță unul dintre cei mai buni și cei mai îndrăgiți soliști vocali de la noi, cu o voce caldă, catifelată (mai ales pe piesele lente rock), dar extrem de puternică în același timp, cu inflexiuni vocale a la David Coverdale (deși, în a doua parte a anilor 80, pe când cânta cu Holograf la Costineși, la Hotel Forum, nu apela la Whitesnache ci își încheia concertul cu „Jump”, piesa trupei Van Halen).
Din 1986, Dan Bittman s-a „logodit” cu trupa Holograf, pe care n-a trădat-o și nici n-a părăsit-o de atunci, conturându-i mai mult personalitatea și sporindu-i calitatea prin vocea și compozițiile sale.
Erau tineri care veneau vara pe Litoral, la Costineşti, special ca să asculte și să vadă live formația Holograf. Dar nu numai Holograf, fiindcă în acei ani era o frumoasă nebunie, cele mai bune trupe rock din țară (Iris, Compact, Cargo) având spectacole simultan în mai multe restaurante risipite pe întinderea „stațiunii tineretului”.
Cu pletele în vânt, bronzat, șarmant, Bittman putea fi văzut ziua pe plajă înconjurat de femei superbe, care, seara, plângeau de fericire și emoție când îl auzeau cântând și-l vedeau mișcându-se pe scenă.
Exceptând umbra celor câțiva ani trecuți peste chipul său și perioada în care a avut ceva probleme cu vocea, Dan Bittman a păstrat aceleași calități adolescentine: glasul, șarmul și farmecul său unic.
S-a născut la 29 martie 1962, în București, și primii ani ai copilăriei i-a trăit într-o casă mare și frumoasă, cu o grădină superbă, situată chiar pe locul unde se găsește acum Magaziunul „Unirea”.
Dar planurile urbanistice creionate de Ceaușescu i-au tulburat tihna copilăriei: casa a fost demolată. S-au mutat apoi pe strada Labirint, colț cu Popa Nan, o altă stradă a Bucureștiului vechi. Și asta a fost demolată.
Pasiunea pentru muzică vine tot din anii copilăriei, când a făcut doi ani de vioară, urmând ca în clasa a XII-a să-și descopere vocația de solist și să cânte deja în trupe.
Având o slăbiciune pentru case și decorațiuni interioare, a dat la Athitectură de două ori, n-a luat și-a dat la Construcții, o facultate la care se intra mai ușor, dar erea greu de terminat.
Concertează pentru prima dată în Clubul de la ora șapte (în 1980) cu trupa Blitz, trece pe la Domino și Mărfar, în 1982 îl găsim la trupa Incognito, iar, în 1984, cântă ca solist al trupei Iris timp de un an.
În 1986 intră în formația Holograf înlocuindu-l pe Gabriel Cotabiță, cel alături de care trupa scosese deja LP-ul „Holograf 1”. De acum devine parte integrată și „emblema” trupei, cântând, compunând și evoluând împreună cu ea de mai bine de trei decenii, scoțând peste 20 de albume.
Dar, dincolo de muzică, Dan Bittman are și alte valențe. Are apariții Tv, între 2001-2003 moderând emisiunea-concurs Bravo Bravissimo, difuzată pe TVR 1, urmând ca, din noiembrie 2004, să devină prezentatorul emisiunii Dănutz SRL, difuzată tot pe TVR 1.
Joacă în câteva filme „Proprietarii de stele” (2001), „Lori, Dan și Tanti Mili” (2002), „Orient Express” (2004), „Supraviețuitorul” (2008), dovedind reale calități actoricești.
Scurt timp a cochetat și cu politica, în 2010 fiind desemnat consilier la Ministerul de Finanțe al României, locul unde „banii vorbesc”. Dar s-a lămurit repede că nu este domeniul de activitate cel mai potrivit pentru el.
Pe lângă mulțimea de premii primite alături de Holograf, la 10 decembrie 2004, Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Dan Bittman Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.
Astăzi, Dan împlineşte 62 de ani. Să-i urăm, așadar, numai zile senine, bucurii alături de familie, multă sănătate și o cât mai prolifică inspirație, spre satisfacția fanilor săi. La mulți ani, Dan Bittman!
