La 2 iulie, Biserica Ortodoxă pomeneşte aşezarea veşmântului Maicii Domnului în sfânta raclă în biserica din Vlaherne. Sinaxarul ne spune că “pe vremea împărăţiei lui Leon cel Mare şi a Virinei, soţia sa, doi boieri patrici: Galvie şi Candid, fraţi buni fiind, au mers să se închine la Ierusalim. Sosind în Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haină a Născătoarei de Dumnezeu, la o femeie evreică, care o ţinea cu cinste, aprinzând multe lumini şi făcând tămâieri. Deci s-au hotărât ei că să o ia. Şi mergând la Ierusalim, au făcut o raclă asemenea celei în care se afla cinstitul veşmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea deşartă în locul celeilalte; şi pe cea cu sfântul şi dumnezeiescul veşmânt, au luat-o şi s-au dus. Şi dacă au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheamă Vlaherne, încercând să ascundă comoara. Dar văzând că nu se poate, au dat de ştire împăratului, care s-a umplut de nespusă bucurie. Şi a făcut o biserica la acel metoc, şi a pus acolo cinstita raclă, unde acum se află, păzind cetatea şi gonind tot vrăjmaşul şi toată boala”.
Tot la 2 iulie, se face pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, purtătorul de biruinţă, şi apărătorul creştinătăţii. “Odrăslit din pământul Moldovei, măritul Voievod Ştefan cel Mare a fost numit şi cinstit din totdeauna de către poporul dreptcredincios: bun, mare şi sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi şi trădători, sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi zidirea unui mare număr de biserici şi mănăstiri” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul”).
