Sfântul Cuvios Onufrie, prăznuit de Biserica Ortodoxă la 12 iunie, era din Egipt. Petrecea viaţa de obşte în pustia numită Ermupol a Tiveilor, apoi, auzind de viaţa pustnicească a Sfântului Ilie şi a Sfântului Ioan Botezătorul, çnaintemergătorul, „a ieşit din obşte şi a locuit în pustiu, nevăzând om nicidecum timp de 60 de ani. Pe acesta l-a aflat marele Pafnutie, când a mers în pustiul cel mai dinăuntru, ca să ia binecuvântare de la Sfinţii bărbaţi. Căci umblând Pafnutie 17 zile, şi sosind la locul acela unde era Sfântul Onufrie şi mergând la dânsul l-a rugat să-i spună numele şi toată petrecerea vieţii sale. Pentru aceasta, Pafnutie, cunoscând toate acestea din însăşi gura aceluia, a povestit mai pe urma monahilor celor ce se pustniceau, nu numai despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci şi de alţi cuvioşi pe care i-a aflat umblând în pustie” (Vieţile Sfinţlor de peste tot anul). Preacuviosul Onufrie s-a mutat către Domnul pe când se afla acolo Sfântul Pafnutie, care şi-a rupt rasa în două: cu o jumătate a acoperit sfintele moaşte ale Preacuviosului Onufrie (fiindcă era gol, acoperit numai cu părul său cel alb), iar cealaltă jumătate de rasă a oprit-o ca să se acopere pe sine. „Deci a îngropat Pafnutie sfintele lui moaşte în locul acela, şi îndată a căzut coliba sfântului şi s-a uscat finicul ce era acolo sădit, şi a secat şi apa. Se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Mănăstirea Sfântului Alipie” (Vieţile Sfinţlor de peste tot anul).
