În cea de-a zecea zi a lunii iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina. Erau de loc din satul Crodamul sau Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viaţa cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi refuzând să se lepede de Hristos şi să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. “Şi stând acolo, fără să mănânce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcându-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mâncând, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrânare”, spune Sinaxarul. Prin descoperirea îngerului, a intrat Sfântul Alexandru, care avea 23 de ani şi “se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo”. Descoperit, a fost adus la conducător. “Şi întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzând şi pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor şi ale picioarelor şi, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfârşit, în ziua de 3 mai a anului 313” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).
