Înalt, subțirel, cu părul pieptănat într-o parte, cu aerul adolescentului buimăcit de lumea din jur, era cunoscut, încă din anii 60 de milioane de oameni, care, fie au mers la teatru, fie l-au văzut în sălile de cinematograf, fie s-au bucurat de prezența lui pe micile ecrane. Şi azi, o poză de-ai arăta cuiva, ți-ar răspunde imediat: este Virgil Ogășanu!
De peste 50 de ani ne-a bucurat şi ne bucură cu filmele în care a jucat, cu minunatele roluri făcute în zecile de piese de teatru, cu scheciurile şi momentele umoristice din emisiunile de divertisment ale televiziunii, cu neuitatele Revelioane de dinainte de 89. Cu mare poftă de muncă şi de scenă, spre bucuria tuturor, încă îl puteţi vedea la spectacolele teatrelor Bulandra, Metropolis sau Teatrul Evreiesc.
S-a născut la 17 iunie 1940, în timpul războiului, în vremea când tatăl său (avocat de meserie) își făcea, pe front, datoria față de țară. De aceea nu are amintirile unei copilării idilice, cu accente paradisiace, ca mulți alți copii, născuți în alte vremuri, ci mai degrabă i-a rămas în memorie condiția de refugiat la casa părintească a tatălui, la Poronia Mare, județul Mehedinți, construită la marginea unei păduri.
Deși atmosfera pare încântătoare, îngăduind jocul în mijlocul naturii generoase, amintirile sunt umbrite de urgia războiului, căci, în timp ce se juca pe o pajiște, deasupra lui se mitraliau două avioane: unul nemțesc și altul american. Apropierea de teatru s-a făcut (cum altfel?) prin limba română. Un profesor de română, care iubea teatrul, monta mici piese cu ei, elevii, distribuindu-l și pe el într-o piesă a lui Baranga: „Mielul turbat”.
De aici i s-a tras! Apropiații au tăbărât pe el, încredințându-l că are talent și că ar trebui să dea la teatru. A jucat în trupa de amatori din oraș și a cochetat cu muzica, fiind toboșar al unei formații din urbe. Pasiunea pentru muzică a transmis-o fiului său, Mihai Ogășanu, care a compus multe din piesele celebre ale Loredanei Groza: „Zig-Zagaa”, „Lele”, etc.
Dă examenul de admitere la teatru cu poezia „Zdreanță”, absolvă IATC-ul în 1964 și este repartizat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț, unde face roluri excelente în „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian și „Nu sunt Turnul Eiffel”, piesa scrisă de Ecaterina Oproiu.
În 1965, dă concurs la Teatrul Bulandra, unde activează și în prezent. Debutul în cinematografie a avut loc în 1962, cu pelicula „Doi băieți ca pâinea caldă”. Au urmat alte și alte filme, zeci și zeci de roluri în teatru, prezențe la Teatru radiofonic, multe apariții în scenete și pastile comice în emisiunile de divertisment ori în Revelioanele de mare succes de până în 1989.
După Revoluție, câștigă o Dacia la CEC, încasează contravaloarea și-și cumpără o căsuță pe malul lacului Tâncăbești, la marginea satului. O vinde în anul 2000, pe motiv că, din „marginal”, s-a trezut în mijlocul comunei, fiindcă, între timp, se construiseră vile chicioase, care au sufocat și urâțit regiunea.
Acum, în căsuța sa cumpărată la Cornu, se trezește în fiecare dimineață în cântecul mierlelor, se plimbă desculț prin rouă, când abia s-a ridicat soarele, inspectează grădina de flori, mica livadă, și se bucură de toate lucrurile bune și frumoase, pe care le-a creat Dumnezeu.
Astăzi, tot cu voia Lui, îndrăgitul actor împlinește 82 de ani. Să-i urăm mulți ani liniștiți și frumoși, bucurii, multă sănătate și multă fericire alături de cei dragi. La mulți ani, Virgil Ogășanu!
