În vara anului 1976, în numai o oră (sau,poate, mai puţin), întreg mapamondul lua la cunoştinţă că undeva, într-o parte neînsemnată şi cenuşie a Europei, există o ţară, până atunci nebăgată în seamă, numită România.
Şi asta pentru că o fetiţă din Oneşti, o gimnastă de 14 ani, arătase lumii întregi că există perfecţiune în sport.
Uluitoarea Nadia, minunea din Carpaţi, zeiţa de la Montreal erau numai câteva dintre sintagmele folosite de ziariştii din lumea întreagă în încercarea de a descrie şi a surprinde “esenţa” primei sportive care a zăpăcit calculatoarele (care nu fuseseră proiectate să înregistreze şi să noteze perfecţiunea) şi a uimit omenirea cu acea notă de 10 absolut la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal.
Atunci, a câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi una de bronz (sol).
A blocat cele mai performante calculatoare din acea vreme, care nu știau sau nu fuseseră programate să-i afișeze nota, și-a dat neașteptate bătăi de cap brigăzii de arbitri, care nu se confruntaseră vreoadată în carieră cu așa ceva.
Și cine? O zgâtie de fată, un boț însuflețit de humă cu ochi (vorba lui Creangă), o copilă venită dintr-o Românie, de care cei mai mulți dintre cei prezenți în sala de concurs nici nu știau că este creionată pe harta Europei.
Cu o extraordinară stăpânire de sine, cu o nemaiîntâlnită siguranță în mișcări, cu un chip luminos și un zâmbet abia schițat în colțul buzelor a lăsat întreaga lume perplexă, dar și în extazul necontrolat, sincer, uman arătat marilor învingători. Pentru că Nadia a avut o mentalitate de învingător!
Parcă toate neajunsurile și umilințele de secole îndurate de neamul românesc, parcă toate opreliștile puse în cale de cursul istoriei, parcă toată nimicnicia unei țări căreia nu i-a fost hărăzit să aibă trecutul glorios al Franței și nici grandoarea Angliei, s-au adunat în trupul subțire și fragil al unei fete, care într-un moment magic a adus României tot ceea ce îi lipsise de veacuri: recunoașterea, faptul că există, că ființează un popor înzestrat (mic pentru alții), care poate da valori.
Asta pentru că în acel moment unic tot mapamondul a aflat, surprinzător, că undeva într-un colț uitat de Europă se află o Românie care poate arăta lumii întregi modele de învingători.
Cum rar se întâmplă, legenda Nadiei s-a scris încă din timpul copilăriei și adolescenței acesteia. S-au tipărit sute de mii de foi, ziarele nici azi nu contenesc să scrie, s-au editat zeci de volume și s-a spus povestea Nadiei în mii și mii de feluri, intrând astfel în vasta conștiință colectivă a istoriei recente a omenirii.
De aceea, Nadia nu mai este demult un „produs”, un exponent național, ci are nimbul luminos de „homo universalis”, de om universal, ce a punctat fericit timpul și spațiul cu existența sa planetară.
Noroc că este de-a noastră, o fătucă născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, al cărei nume va fi încă multă vreme rostit de generațiile viitoare cu emoția, cu mândria și respectul cuvenit foștilor regi daci, descălecătorilor de țară ori voievozilor întregitori de neam, adică marilor învingători.
Astăzi este ziua ei, a celei mai mari sportive ale noastre.
Luni, 12 noiembrie, fosta gimnastă Nadia Comăneci împlineşte 57 de ani. „Zeiţa de la Montreal”, câştigătoarea primei note de 10 din istoria gimnasticii, a cucerit 5 medalii olimpice de aur, fiind considerată una din cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile, un adevărat fenomen în domeniu. De asemenea, este primul sportiv român inclus în Gymnastics Hall of Fame.
Să-i urăm să aibă parte de tot ce este mai bun pe lume, multă sănătate, bucurii alături de cei dragi, ani frumoși și liniștiți și de acum înainte și să-i mulțumim pentru momentele unice, când ne-a făcut să ne simțim cel mai înzestrat, minunat și hărăzit popor din mara grădină a Domnului. La mulți ani, unica noastră Nadia Comăneci!
Biografie
Nadia Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961, la Onești, în județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Ştefaniei-Alexandrina Comăneci
Numele ei de botez a fost ales după cel al unui personaj – Nadejda – dintr-un film de producţie rusă, vizionat de mama sa în timp ce era însărcinată.
În anul 1967 începe să practice gimnastica la clubul din oraşul natal, sub îndrumarea antrenorilor Márta şi Béla Károlyi, care aveau să emigreze ulterior în SUA, devenind antrenori ai multor gimnaste americane.
În anul 1970 concurează în premieră la campionatele naţionale de gimnastică din partea Clubului Sportiv Şcolar din Oneşti.
La vârsta de 13 ani a izbutit primul său succes major, câștigând trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din anul 1975, de la Skien, Norvegia, fapt ce a determinat agenția de presă United Press International să o numească „Atleta Anului”, în noiembrie acelaşi an.
În iulie 1975, Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu participă la Concursul preolimpic de la Montreal, unde Nadia ocupă primul loc la individual compus (76,85 puncte), iar Teodora este pe locul 3 (75,50 p), la un punct de Nelli Kim. Pe aparate, Comăneci e prima la paralele.
În februarie 1976, România câştigă (cu 388,60 la 381,65) întâlnirea cu Canada. În cadrul aceluiaşi turneu în America de Nord, la Tucson, echipa noastră învinge SUA cu 383,70 la 381,50.
În martie 1976, Nadia câştigă Cupa America, desfăşurată în celebra Madison Square Garden din New York. Sovieticii au evitat o confruntare directă, aşa că Olga Korbut a declinat invitaţia la concurs în ultima clipă.
Însă momentul de cotitură al carierei sale a venit în anul 1976, atunci când, la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, a devenit prima gimnastă din istorie care a obținut scorul perfect – nota zece (prima pe data de 18 iulie 1976), şi asta de nu mai puţin de șapte ori, deşi tabela electronică a afişat de fiecare dată nota 1,00, nefiind concepută pentru nota maximă. A câștigat atunci trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (cu echipa) și bronz (la sol).
Interesant este că evoluţia Nadiei în concursul pe echipe a făcut ca organizatorii JO de la Montreal să acorde gimnastelor noastre şi mai multă atenţie, astfel că s-a decis ca fetele noastre să călătorească cu un autocar special – până atunci mergeau alături de concurente din alte ţări – iar escorta a fost dublată.
La întoarecerea în România, autorităţile comuniste i-au acordat distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.
În anul 1977, Nadia și-a apărat titlul european, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest faţă de arbitrajele părtinitoare.
În 1978, Nadia a fost ieşită din formă la Campionatele Mondiale, însă după eşecul de la paralele, care a trimis-o pe locul 4, a câștigat totuşi titlul de campioană mondială la bârnă.
În anul 1979, Nadia a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță.
La Campionatele Mondiale din decembrie 1979, ea a câștigat în calificări însă înainte de a participa la concursul pe echipe, a fost spitalizată din cauza unei infecţii la încheietura mâinii. Deşi doctorii i-au recomandat repaus, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95, contribuind la medalia de aur obţinută în concursul pe echipe de ţara noastră.
În anul 1980 a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova, obţinând medalia de argint la individual compus, apoi și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.
Aceasta a fost ultima ediţie a Jocurilor Olimpice la care Nadia a participat, însă retragerea definitivă din activitatea competiţională a avut loc în anul 1984, an în care a primit şi Ordinul Olimpic din partea lui Juan Antonio Samaranch, președintele de la acea vreme al Comitetului Olimpic Internațional.
În perioada 1984 – 1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a antrenat echipele de gimnaști juniori.
În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, iar pe 1 decembrie, fosta gimnastă era deja în Statele Unite ale Americii, după ce a solicitat azil politic guvernului SUA la ambasada acestei ţări de la Viena. Acest gest al Nadiei a avut un efect major asupra opiniei publice din ţară, chiar asupra familiei conducătoare a României, fiind parcă un semn pentru ceea ce avea să se întâmple în România în mai puţin de o lună de la fuga fostei mari sportive.
Două lucruri au determinat-o să fugă, după cum explica Nadia: faptul că i se interzisese să călătorească în străinătate şi să spună ce gândeşte.
Un document declasificat după mai mulţi ani al Pentagonului arată că Statele Unite au văzut în gestul Nadiei Comăneci semnale că la Bucureşti urmau să se producă curând schimbări politice majore. Din document reiese că un ofiţer american a vorbit despre fuga Nadiei cu un oficial din România, iar în urma discuţiilor, ofiţerul american a conchis în raportul către superiorii săi că o parte semnificativă a poporului român manifestă deschidere către democraţie, acesta fiind unul din semnalelele că la Bucureşti urmau să se producă modificări statale ireversibile…
După ce a depus în SUA cererea de acordare a cetăţeniei, Nadia și-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic și rochii de mireasă.
În anul 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în România pentru prima dată de la plecarea în SUA.
În 26 aprilie 1996, Nadia şi Bart s-au căsătorit în România, iar pe 3 iunie 2006, Nadia a devenit mamă, dând naștere unui băiat, Dylan Paul.
În anul 1998, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Washington, a fost recompensată cu premiul „Flo Hyman” pentru merite deosebite în sport, iar un an mai târziu, la Viena, a fost declarată „Sportiva secolului XX”.
În anul 1999 a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000 – Anul Internațional al Voluntariatului.
Nadia este, alături de soțul său, proprietara Bart Conner Gymnastics Academy, a Perfect 10 Production Company și a câtorva magazine de echipamente sportive, precum și editor al Magazinului de Gimnastică Internațională.
Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică – din 1996, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român – din martie 2002, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică.
În anul 2000, Nadia primește Ordinul Național „Steaua României”.
În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte „Scrisori către o tânără gimnastă” („Letters to a Young Gymnast”).
În ianuarie 2007, cotidianul spaniol „El Mundo Deportivo”, a desemnat-o sportiva secolului XX, în urma unui sondaj realizat în rândul a 60.000 de iubitori ai acestui sport, iar World Records Academy a omologat, în acelaşi an, recordul reușit de Nadia Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal – șapte note de 10 la o singură ediție a Jocurilor Olimpice.
A înfiinţat Fundaţia „Nadia Comăneci”, care are ca principal obiectiv încurajarea, susţinerea şi promovarea performanţei în orice domeniu, pornind de la rezultatele sportive, la dezvoltarea educaţională şi profesională, până la calitatea vieţii şi a familiei. În anul 2009, fundaţia sa a lansat păpușa Nadia, cu sprijinul fabricii Arădeanca, parte a programului social „10 pentru gimnastică”.
Tot în anul 2009, Nadia a participat alături de Ilie Năstase și Gheorghe Hagi, la campania de branding a destinației turistice România, sub sloganul „Land of Choice”.
Nadia a creat şi o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România. Ca urmare a acestui gest generos, în cadrul celei de-a VI-a ediții a Galei femeilor de succes, Nadia Comăneci a fost desemnată Femeia anului 2009 la categoria campanii umanitare de succes. Şi tot în 2009, Patriarhul Daniel i-a acordat Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.
În luna aprilie 2013, cu prilejul aniversării a 40 de ani de activitate a Clubului Sportiv Municipal Onești, Fundația „Nadia Comăneci” a organizat împreună cu clubul din oraşul natal prima ediție a Cupei „Nadia Comăneci” la gimnastică artistică.
La începutul lunii noiembrie 2014, Nadia Comăneci a donat Muzeului Olimpic de la Lausanne pânza pe care a fost imprimat numărul său de concurs la Jocurile Olimpice de la Montreal, 73, unde a obţinut prima notă de 10 din istoria acestui sport.
