Ediţia în limba maghiară a volumului care prezintă viaţa şi cariera gimnastei maghiare din România, Ecaterina Szabó, de patru ori medaliată la Jocurile Olimpice, a fost prezentată la Budapesta, în preajma aniversării marii sportive, care a împlinit 50 de ani.
Supranumită „a doua Nadia Comăneci” ori „păpușa de la Los Angeles”, fosta mare sportivă Ecaterina Szabo a strălucit realmente în zona de vârf a gimnasticii mondiale, pe la mijlocul anilor 1980.
La evenimentul care a avut loc la sediul Comitetului Olimpic Maghiar (MOB), vicepreşedintele Mihály Orendi a vorbit despre drumul pe care l-a parcurs Ecaterina Szabó din satul său natal, Zagon (judeţul Covasna), până la Los Angeles, unde a câştigat patru medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1984. S-a clasat pe primul loc la sărituri, sol şi bârnă, respectiv, la echipe cu echipa naţională a României, în timp ce la individual compus s-a clasat pe locul al doilea, scrie hirado.hu.
Autorul volumului “Az ötödik szer – Szabó Kati életei” (Cel de-al cincilea aparat – Vieţile Ecaterinei Szabó), Samu Csinta, a povestit că scrierea acestei cărţi a fost o veche dorinţă a sa, întrucât de 25 de ani încoace, sportiva care are acum 50 de ani, locuieşte împreună cu soţul ei şi cei doi copii în Chamalieres (Franţa), astfel nu se mai află în lumina reflectoarelor, deşi în luna martie va începe să lucreze ca antrenoare de juniori.
Pentru realizarea volumului biografic autorul nu a vorbit doar cu fosta sportivă de talie mondială, ci şi cu antrenori, colegi şi cunoştinţe ale ei.
Referitor la titlul cărţii, Samu Csinta a explicat că pentru Ecaterina Szabo, cel de-al cincilea aparat, adică cea de-a cincea provocare a fost cântarul, întrucât a luptat foarte mult cu greutatea ei, slăbitul fiind măsurat în decagrame, nu în kilograme.
Ecaterina Szabó – care în 1983, la vârsta de 15 ani, a câştigat medalia de aur la sol, la Campionatele Mondiale de la Budapesta – a dezvăluit că se gândea de ani de zile la o carte despre cariera sa, dar până acum nu a fost suficient de pregătită din punct de vedere psihic să povestească despre viaţa sa.
“Dedic această carte mamei mele. Fără ea nu aş fi devenit gimnastă, nu aş fi fost omul care sunt astăzi, o persoană atât de puternică şi ambiţioasă”, a spus Ecaterina Szabó. A mai spus că acest volum este, pentru ea, un fel de terapie, întrucât i-a oferit ocazia să spună multe lucruri, pe care nu a mai avut ocazia să le rostească până acum.
Fosta sportivă a mai vorbit despre faptul că a avut multe prietene printre gimnastele maghiare, dar în echipa naţională a României i s-a interzis să vorbească în limba maghiară cu acestea. “Nu a fost o situaţie facilă pentru mine, pentru că ei m-au ajutat întotdeauna foarte mult, a existat o relaţie excelentă între noi”, a spus aceasta.
Ecaterina Szabo a mai menţionat că ţine în continuare legătura cu foştii colegi de echipă, printre care Nadia Comăneci, câştigătoare a cinci medalii olimpice de aur.
Ediţia în limba română a cărţii va fi publicată în primăvară.
În anul 2000, Ecaterina Szabo și-a primit locul meritat în istoria gimnasticii mondiale, fiind inclusă în Hall of Fame-ul rezervat marilor gimnaști ai lumii. Nici foștii ei consăteni din Zagon n-au stat cu mâinile în sân. Au deschis un muzeu cu toate trofeele ei, iar școala din localitate și Sala de sport din Sfântu Gheorghe îi poartă numele, ca semn al recunoștinței pentru meritele sale.
