Cum se ştie, din 1990, presa a explodat. Apăreau peste noapte, ca ciupercile după ploaie, zeci, sute, poate mii de ziare, reviste, revistuţe, broşuri, iar ziarist putea deveni (aproape) oricine venea cu o idee sau câteva rânduri scrise pe genunchi, indiferent ce vârstă, profesie sau pregătire ar fi avut.
Cel care a încercat (şi a reuşit) să pună sub necesare norme profesionale această joacă „de-a ziaristul” făcută după ureche şi nu după metodologii şi reguli precise, pedagogice, elaborând un prim manual, o programă şcolară şi un manual academic, a fost Mihai Coman, fondatorul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti.
S-a născut la 26 martie 1953, în Făgăraş, a urmat cursurile liceului „Radu Negru” din localitate, a absolvit apoi Facultatea de Litere din Bucureşti, în 1976, şi şi-a luat doctoratul în Litere în 1985. Aflat, aşadar, sub semnul şi lumina cuvântului scris şi rostit, îl găsim, între anii 1976-1983, profesor de literatura română şi literatura franceză la şcoala generală nr 30 din Capitală. Ajunge redactor şi apoi secretar general de redacţie la cotidianul „Scânteia tineretului”, între 1983-1986, Revoluţia prinzându-l ca redactor la editura „Ion Creangă”.
Dacă până în 1989 s-a dedicat exclusiv cercetărilor de antropologie culturală consacrate folclorului românesc, fiind autorul a patru volume de studii mitologice şi a unei vaste sinteze referitoare la mitologia animalieră (Bestiarul mitologic român), după 1990 publică volumul de referinţă „Introducere în sistemul mass-media” şi coordonează cele două volume din „Manualul de jurnalism”, din care s-au vândut peste 50.000 de exemplare.
Publică, de asemenea, numeroase studii ştiinţifice în reviste şi volume colective din străinătate consacrate transformărilor Mass-media în România post-comunistă. Însă cert este faptul că toată lumea îl consideră creatorul învăţământului de jurnalism şi comunicare din România, fondatorul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi primul coordonator de doctorat în ştiinţele comunicării, creator al colecţiei Media a editurii Polirom (peste 55 de volume publicate în 1997).
Din păcate, ceea ce s-a dorit a fi o formă de învăţământ care să pregătească jurnalişti de elită (şi nu scoşi pe bandă rulantă), bine pregătiţi pentru meseria ce urma a fi practicată, a degenerat, la nivel de centre universitare din ţară, cu toată opoziţia şi semnalele de alarmă trase de domnia sa.
Se spune că nimeni nu e profet în ţara lui. Ei bine, Mihai Coman a fost! Citiţi ce spunea într-un interviu, din 2010, când presa mai avea ceva vlagă, iar publicaţiile (multe dintre ele încă pe print) nu se răriseră atât de mult ca azi.
„În ţară sunt în jur de 25 de facultăţi ce pregătesc viitori ziarişti. De la Tg. Jiu la Suceava, de la Târgovişte la Baia Mare, nu a scăpat nici un oraş universitar care să nu aibă o secţie de jurnalism sau comunicare. După mine, este o eroare capitală. Cât am putut, m-am luptat să o combat, dar nu am reuşit decât să-mi fac duşmani, până când, desigur, am fost îndepărtat din organismele de decizie şi acreditare academică.
Cred că în acest moment lucrurile au scăpat de sub control şi, dintr-o necesitate, învăţământul jurnalistic s-a transforamat într-o afacere prosperă. Să ne gândim că, dacă cele 25 de facultăţi de profil ar şcolariza doar 50 de studenţi, ar rezulta o promoţie anuală de 1250 de viitori ziarişti. Este enorm. Este o dezvoltare haotică şi periculoasă, care ne împinge spre o logică a inflaţiei de diplome. Se vede cu ochiul liber că am rătăcit drumul cel bun”
Mâine, domnia sa împlineşte 67 de ani. Domnului profesor, cu dragoste, să-i urăm să aibă parte de tot ce e mai bun şi mai frumos pe lume, bucurii nenumărate, clipe fericite lângă cei dragi şi-i mulţumim pentru tot ce a făcut pentru această nobilă meserie, în numele tuturor ziariştilor care s-au format la facultatea şi cu ajutorul manualelor sale. La mulţi ani, Mihai Coman!
