Ispititoare şi provocatoare, frumoasă şi cu un şarm aparte, cu forme dulci şi armonioase, care atrăgeau ca un magnet, actriţa Tora Vasilescu a pus multă vreme bărbaţii pe jar, bărbaţi care, după ce o vedeau într-un film, era greu s-o uite cu uşurinţă săptămâni de-a rândul. Se face repede remarcată încă de la debut în filmul „Cursa”, în regia fostului soţ, Mircea Daneliuc.
S-a născut la 22 martie 1951, în Tulcea, o parte a copilăriei petrecând-o, între 3 şi 5 ani şi jumătate, la bunica din satul Iazurile, judeţul Tulcea. Rămâne încă de mică orfană de tată şi mai este văduvită şi de prezenţa mamei care locuia la Palas, Constanţa, şi lucra la nişte ferme mari, pentru a câştiga banii necesari subzistenţei.
Cu toate necazurile şi neajunsurile se joacă, însă, la fel ca oricare copil, se caţără în copaci, citeşte Tom Sawyer ascunsă după sobă şi se luptă voiniceşte cu stafiile, pe care se preface că le omoară.
Mama se recăsătoreşte, dar îi moare şi cel de-al doilea soţ, pe când Tora avea 14 ani. Încă din şcoala generală îşi doreşte să fie actriţă, participă la toate serbările recitând poezii, iar în clasa a IV-a ia premiul I la recitări, pe oraşul Tulcea.
Face liceul tot în Tulcea, se plimbă pe faleză, merge constant la cinematograf, se îndrăgosteşte, îi trece, şi iar se îndrăgosteşte. În 1969, ia premiul I pe ţară la recitare cu o poezie de Ana Blandiana şi-şi întăreşte convingerea că poate lua examenul de admitere la actorie.
Cu toate astea pică, dar este invitată la Teatrul din Satu Mare. Aici joacă în cinci roluri principale într-o stagiune, primeşte salariu şi i se repartizează o garsonieră, se îndrăgosteşte de un prieten de origine maghiară, care pleacă în Israel, iar ia rămâne însărcinată.
Face un avort, ia examenul de admitere la IATC, în 1972, termină facultatea în 76, iar în 1975 debutează în lungmetrajul „Cursa”, în regia lui Daneliuc.
Urmează „Gloria nu cântă” (1976), „Proba de microfon” (1980), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Imposibila iubire” (1983), „Marele premiu”(1985) şi controversatul „Glissando” (tot al lui Daneliuc), făcând, totodată, roluri remarcabile şi după Revoluţie în „Şobolanii roşii”(1990), „Cel mai iubit dintre pământeni”(1993), „Occident” (2002) ori „Legături bolnăvicioase”(2006).
A fost distinsă de trei ori cu Premiul pentru Interpretare al Uniunii Cineaştilor din România. A câştigat Placheta de Aur pentru rolul din „Imposibila iubire” la Festivalul de film neorealist „Laceno d’Oro” de la Avellino şi premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin în „Şobolanii roşii”.
Renunţă la teatru, însă, o vreme, a fost interpreta multor seriale Tv, în care a jucat cu aceeaşi naturaleţe şi energie, ca-n tinereţe. Momentan, este de găsit la casa sa ecologică de la Buftea, unde îi place să cultive şi să îngrijească plantele.
Astăzi, îndrăgita actriţă împlineşte 69 de ani, aproape nearătându-şi vârsta. Să-i urăm să se îndeplinească tot ce-şi doreşte, zile senine, bucurii, multă sănătate şi clipe fericite lângă cei dragi. La mulţi ani, Tora!
