Au fost vremuri când presa, în goana ei deșucheată după senzațional, încerca să asocieze imaginea și tipologia comportamentală a lui Marian Ionescu cu cea a unui veșnic cuceritor, mare crai ori „fante de Obor”, ce-și risipește toată energia creativă alegând după „fuste”. S-a terminat însă cu asta, deoarece, de patru ani încoace, Marian este un bărbat însurat, la casa lui. Totuşi, îngăduitoare, soţia (Octavia Geamănu) îi permite să rămână “logodit” cu prima sa iubire: muzica.
Căci, dincolo de cuceririle sale reale sau inventate, Marian Ionescu este înainte de toate un muzician. Și nu unul oarecare cu cinci piese și două șlagăre făcute pe calculator, ci un muzician și un instrumentist în adevăratul sens al cuvântului, fie și dacă ne-am raporta la activitatea sa creativă la Direcția 5, trupă pe care el însuși a fondat-o în anul 1991, cu mare succes pe piața muzicală românească.
S-a născut la 25 octombrie 1962, în București, și-a copilărit în cartierul Drumul Taberei, hoinărind cât erau verile de lungi cu gașca prin cartier, ori plimbându-se cu bicicleta sa albastră (minunea bicicletelor de atunci), marca Pegas. Când s-a mai mărit, a început să facă sport de performanță la Clubul Steaua. De aici, poate, conformația sa atletică și trupul bine modelat.
Cu muzica s-a întâlnit undeva spre sfârșitul liceului. Prima chitară pe care a văzut-o (roșie, seducătoare, atârnând de un cui pe perete) a fost a fratelui său. A cumpărat-o de la acesta cu 100 de lei și, peste timp, și-a dat seama că a făcut cea mai bună afacere, de fapt afacerea vieții sale. Odată cu asta s-a deschis în el dorința enormă de a învăța muzica, de a-i descoperi tainele. A început să învețe singur să zdrăngănească chitara, însă și-a dat seama că-i trebuie un profesor.
Uțor-ușor a început să compună primele sale piese, astfel încât, prin anul 1982, cânta deja cu un grup numit S.O.S. Destinul său muzical se contura, se închega și căpăta o direcție: Direcția 5. Trupa astfel numită a înființat-o în 1991, iar la scurt timp după înființare, apare albumul de debut „La vulturul de mare cu peștele în gheare”. Un an mai târziu, Direcția 5 lansează discul „Seducție”, un album cu șapte piese care este extraordinar de bine primit de public, piese ca „Seducție”, „Bogdan Barosanu”, „Texaco”, „Street fighting boys”, „Scufița roșie” sau „Vrăjitoarea” devenind hituri.
De atunci, trupa crește valoric, scoate album după album, are colaborări cu Loredana Groza și se pun bazele primului fan club oficial al unui artist sau al unei trupe din România. În anul 1995, trupa concertează la festivalul Cerbul de Aur, după care începe să sufere dese modificări de componență, ajungându-se chiar la sciziune.
Din 1998, însă, formația Direcția 5 rămâne cu Marian Ionescu drept lider. În anul 1999, scot discul „Superstar” și de atunci, în anii care au urmat, alte aproape 30 de albume, ajungând la o deplină maturitate muzicală. Cum era și firesc, în legea nescrisă a timpului, o dată cu maturitatea trupei, a venit și „maturizarea” în plan personal a lui Marian.
În clipa de față este un om matur, un muzician ajuns la cea mai înaltă cotă a creativității sale și un soț (este căsătorit cu prezentatoarea Observator Special de la Antena 1, Octavia Geamănu) care, de patru ani încoace, este tătic a doua oară.
Astăzi însă, cunoscutul muzician (cu aură de Don Juan) împlinește 58 de ani. Să-i urăm numai de bine, multă sănătate, bucurii alături de cei dragi, putere de creație și inspirație pentru următoarele (50!) de albume și să ne bucure pe mai departe cu muzica sa specială. La mulți ani, Marian Ionescu!
