Una dintre cele mai prolifice actrițe de film, teatru și televiziune, laureată a Galei Gopo, unde a primit Premiul pentru întreaga carieră şi premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, Coca Bloos este actrița căreia parcă divinitatea însăşi i-a insuflat talentul și emoția întru mântuirea propriului suflet și al celor care o urmăresc în sala de teatru, pe marele și micul ecran.
Atât de puternic a fost inspirată de Cel de Sus încât, într-o bună clipă a existenței sale, a abandonat brusc orice activitate socială, orice contract social, orice relație ori țesătură interumană pentru a fi în preajma templului numit Teatru: la început ca „actor corp-ansamblu” (personaj folosit pentru figurație) apoi actor în toată deplinătatea și puterea cuvântului. Mai mult, este cea care a demonstrat (a câta oară, Doamne?) că talentul, vocația, menirea de actor n-are nici o legătură cu frumusețea fizică, cu ochii dați peste cap și falsele zâmbete serafice.
S-a născut la 1 octombrie 1946, în Piatra Neamț, și-a avut o copilărie frumoasă, vegheată de o bunică de poveste care ea însăși spunea povești. Cum Coca era „ligăvoasă” la mâncare, își șantaja bunica cu povești: accepta mâncarea numai dacă-i spunea bunica o poveste! Așa a aflat de Ruslan și Ludmila, de Cele douăsprezece lebede, de Kaștanka, etc., și așa a început să-și imagineze alte și alte lumi.
Drumul ei către scena de teatru și film este de neimaginat, altfel decât orice drum al oricărui actor care a ajuns să facă această meserie, de parcă cineva i-ar fi arătat Calea și care e menirea ei în viață, dincolo de cărarea pe care inițial pornise. Să explicăm! Coca Bloos a absolvit cursurile Facultății de Filosofie din Cluj. N-a apucat să predea, ca dascăl, Platon, Aristotel, Kant sau Hegel ori măcar ceva cursuri de materialism-dialectic, că a intrat în presă ca jurnalistă la cotidianul „Tribuna Sibiului”.
Numai 3-4 ani a avut răbdare să înșire cuvintele pe hârtie, a simțit că se sufocă și senzația unei irezistibile schimbări în viața ei. „Vroiam să lucrez într-un teatru. Aș fi acceptat orice slujbă: să fiu femeie de serviciu, să fiu cabinieră, să fiu spălătoreasă, nu conta.Voiam doar să fiu pe scenă”, spunea acum o vreme. A renunțat la presă și la salariul bunicel pe care-l primea (2500 de lei) și-a plecat la Teatrul de Nord din Satu Mare, unde a fost angajată „actriță corp-ansamblu” (pentru 800 de lei).
Cu un pic de noroc s-a remarcat repede. În 1973, Alexandru Tocilescu a montat la Satu Mare „Războiul vacii”, de Roger Avermaete, un spectacol cu care și-a susținut examenul de stat. Din postura de „corp-ansamblu”, Coca a fost aleasă în rolul „Femeia” (o femeie din popor, care locuia la granița dintre două țări , trecea cu vaca dintr-o parte și alta, și din cauza ei a izbucnit războiul). Spectacolul a avutr un succes fulminat, Tocilescu și-a luat examenul de stat, iar Coca Bloos a devenit actriță profesionistă. Așa a fost începutul carierei.
După Satu Mare a jucat câțiva ani la Teatrul de Stat din Brașov, s-a transferat la Piatra Neamț și, după un timp, a simțit chemarea Bucureștiului. Cel care a avut încredere în ea și-n talentul ei a fost Dinu Săraru, care a adus-o la Teatrul Mic, instituție pe care o conducea la acea vreme. De atunci a jucat în peste 30 de piese de teatru și în aproape 50 de filme.
Astăzi, cunoscuta actriţă împlineşte 74 de ani. Să-i urăm, la rându-ne, multe bucurii, sănătate, clipe fericite și încă multe roluri și putere de muncă. La mulți ani, Coca Bloos!
