Frumoasă, distinsă, graţioasă, afişând întotdeauna (cu sau fără voie) un vizibil aer aristocratic pe chip, în atitudine şi gesturi, moştenit din familie de-a lungul generaţiilor, actriţa Ioana Pavelescu, în anul 1977, uimea lumea cinematografiei româneşti cu tulburătorul rol al Ruxandrei, iubita lui Manlache Preda (Amza Pellea), din filmul “Osânda”, în regia lui Sergiu Nicolaescu.
Dar Ioana n-a rămas prizoniera unui singur rol, toate filmele şi piesele de teatru următoare în care a jucat conturându-i o imagine statornică în mintea spectatorilor, cu atât mai muult cu cât blajinul timp a fost îngăduitor cu ea, lăsându-i aproape neşterse trăsăturile, graţia, distincţia şi talentul care a consacrat-o.
S-a născut la 28 iulie 1949, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali, mamă fiind cunoscuta actriţă Corina Constantinescu, iar tată reputatul medic pediatru Mihai Pavelescu.
Extrem de populari (prin meserie), primitori şi rafinaţi părinţii invitau în permanenţă, la masă sau de sărbători (mai ales de Crăciun), multe dintre personalităţile marcante ale elitei intelectuale şi culturale bucureştene: Petre Ţuţea, violonistul Mihai Constantinescu, pictorul Paul Gherasim, filozoful şi poetul Victor Pavelescu, regizoarea Marietta Sadova (naşa acesteia), Alexandru Paleologu, Puiu Tonitza (fiul marelui pictor), etc.
Într-o astfel de atmosferă, în care se filozofa, se recita din marii poeţi, se auzeau armonii de Bach, Beethoven, Vivaldi, a copilărit în siguranţă şi lipsită de griji, pe lângă mari valori culturale. Pe de altă parte, faptul de a fi toată copilăria şi adolescenţa în preajma marilor actori de film şi de teatru, colegi ai mamei sale, faptul de a face din Teatrul Mic a doua casă – în fiecare zi, după şcoală, dădea fuga la teatru – au contribuit decisiv în decizia de a deveni, la rându-i, actriţă.
Astfel, absolvă IATC-ul, în 1972 (la clasa Ion Cojar), şi este angajată prin repartiţie la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde rămâne până în 1975. Revine în Bucureşti şi este angajată la Teatrul Mic.
Debutul în film îl face, la 19 ani, în „Pantoful Cenuşăresei” (1969), în regia lui Jean Georgescu, urmează un rol în „Războiul Independenţei” (serial Tv) şi definitiva consacrare în filmul „Osânda”. Are apoi roluri în multe filme (Rătăcire, Trandafirul Galben, Viraj periculos, Misterele Bucureştilor, Totul se plăteşte, Mircea, etc.) şi zeci de roluri în teatru.
În 1992, îşi urmează soţul (pe ambasadorul Mihai Bujor Sion) şi se stabileşte în America. Înainte de asta, însă, a fost căsătorită cu doctorul Ion Marinescu, cu care are doi copii, pe Ionuţ şi Maria Marinescu (cunoscută creatoare de modă).
Cum pasiunea pentru teatru nu o părăseşte, oriunde s-ar afla, urmează diverse cursuri pe la tot felul de studiouri de teatru celebre din Los Angeles şi New York, ajungând să joace în spectacole chiar pe Broadway.
Revine, după 10 ani, în Bucureşti, are o interpretare de excepţie în rolul Annei Karenina, în regia Alicei Barb şi se întâlneşte cu regizorul Andrei Şerban, întâlnire care îi schimbă definitiv percepţia despre teatru şi viaţă. Ia „Premiul de interpretare”, în 2014, pentru rolul făcut în filmul „Puzzle”, în regia lui Andrei Zincă, în cadrul „Festivalului de film independent” de la New York, şi revine în ţară ori de câte ori este solicitată să urce pe scenă.
Astăzi, îndrăgita şi distinsa actriţă împlineşte 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de carieră în slujba teatrului şi filmului. Să-i urăm toate cele bune, multă sănătate, bucurii alături de familie, să-i mulţumim pentru minunatele roluri făcute pe scenă şi pe platourile de filmare şi s-o aşteptăm cu noi „producţiuni”, fiindcă veritabilul talent actoricesc este nepensionabil. La mulţi ani, Ioana Pavelescu!
