Cu un aer rebel, de veşnic inadaptat (mai ales în tinereţe), parior pe viaţa trăită la marginea societăţii într-o libertate asumată, de multe ori scump plătită, Gheorghe Visu era distribuit, înainte de 89, mai ales în roluri care îmbrăcau tipologia „golanului de cartier”, însă cumsecade în sufletul său, gata să plătească în locul altora, mereu cu vocaţie de ţap ispăşitor („Faleze de nisip”, „Să mori rănit din dragoste de viaţă”, „Cei care plătesc cu viaţa”, etc.). După 89, însă, devine cunoscut cu rolurile făcute în mai multe seriale de televiziune: „Lacrimi de iubire”, „Inimă de ţigan”, „Regina” etc.
S-a născut la 2 iulie 1951, în Bucureşti, într-o familie destul de înstărită, cu tatăl reporter de cronici sportive la studioul de film Sahia (mai apoi redactor-şef) şi mama reporter la ziarul „România Liberă”, la secţia agrară. Ţine minte că aveau în casă, în acele vremuri, şi radio şi pick-up şi chiar televizor încă din 1956.
La gimnaziu era premiant şi iubea desenul, muzica, limba rusă şi limba franceză, fiind făcut pionier încă din clasa a III-a, când numai 25% din elevii şcolii erau pionieri. Şcoala (liceul nr. 25) şi copilăria şi le-a consumat în cartierul Giuleşti, de aici, poate, francheţea şi naturaleţea cu care interpreta rolurile de golănaş, iar mai târziu pe cele de ţigan, dând viaţă personajului State Potcovaru.
La 14 ani juca în serialul de televiziune „Cireşarii”, a făcut patru ani Şcoala de Muzică, cântând la violoncel, şi-a luat premiul I pe ţară la corul de bărbaţi. După clasa a XII-a, învaţă cinci poezii din şase obligatorii, dă la teatru, trece de prima etapă, dar pică la ultima, şi intră abia în toamnă. În anul II de facultate îşi face debutul la Teatrul Naţional cu „Jocul de-a vacanţa”, iar în anul IV joacă în „Bucătăria”, de Arnold Wesker, rol cu care îşi dă şi licenţa.
Rolul său cel mai cunoscut este cel al vagabondului Black Pedro din filmul serial „Toate pânzele sus”, iar după revoluţie cel al bulibaşei State Potcovaru din serialele „Inimă de ţigan”, „Regina”, „State de România, student la Sorbona”, „State de România”, „State şi Flacăra, vacanţă la Nisa”, „Moştenirea”, etc.
„Mi-a plăcut mult ce am făcut în primul sezon din serialul „Inimă de ţigan”. Am pus foarte mult de la mine şi cred că acolo am fost cel mai „eu”, deşi, paradoxal, era un rol de compoziţie. Am pus toată bucuria mea de a mă juca, toată copilăria mea, toată maturitatea mea. În primul sezon n-am simţit niciodată că mă duc undeva la slujbă. Era o bucurie şi simţeam asta şi din partea echipei.
Pe urmă, un personaj cu totul diferit, care m-a acaparat, este, bineînţeles, cel din „Câini”; nu mă aşteptam să îmi ofere viaţa o asemenea oportunitate. Am avut noroc în carieră. Cel mai bine însă mă pricep la teatru. E mai în lumea mea. Pot să trăiesc fără film, dar fără teatru nu pot să trăiesc. Simt că în teatru opera îmi aparţine”, spunea actorul acum câteva luni, referindu-se şi la ultima peliculă în care a jucat: „Câini”. Pentru rolul făcut a obţinut Premiul Gopo pentru cel mai bun actor, fiind premiat şi la Festivalul de Film de la Sarajevo.
Astăzi, îndrăgitul actor, bulibaşa telenovelelor de la noi, împlineşte 66 de ani. Să-i urăm să se bucure de tot binele din lume, multă sănătate, fericire lângă cei dragi, zile liniştite şi minunate şi multe alte roluri care să pună în valoare talentul său de necontestat. La mulţi ani, Gheorghe Visu!
