Unul dintre cei mai mari handbaliști din toate timpurile ai țării (și ai lumii, dacă ne gândim că echipa de handbal masculin a României era campioană mondială în vremea lui) alături de Gheorghe Gruia, Cornel Oțelea, Ștefan Birtalan, Vasile Stângă, etc., Cristian Gațu a făcut să tremure, prin anii 60-70, mai bine de un deceniu și jumătate, cele mai titrate naționale de handbal ale lumii, demonstrând că o țară mică, săracă, necunoscută, pierdută în lagărul comunist undeva în estul Europei, poate trece „falnic, fără păs” peste toate celelalte nații bogate, dacă intră în joc talentul, ambiția, perseverența, munca și, nu în ultimul rând, dragostea pentru drapelul tricolor.
S-a născut la 20 august 1945, în București, ca fiu al gazetarului sportiv al anilor 40-50 ai secolului trecut, Petre Gațu. Ca și azi, gazetăria nu era o meserie bine plătită, astfel încât, pe la 5-6 ani, micuțul Cristian este obligat „să împrumute” din portofelul bunicii trei lei și douăzeci de bani, pentru a-și lua o minge de fotbal. Pentru că fotbalul a fost prima lui pasiune sportivă!
Cum tatăl său făcea mai mult cronică fotbalistică, îl lua cu el pe stadion, încă de la vârsta de 5 ani. Micuțului Cristian îi plăcea teribil steaua de pe emblema CCA-ului, așa încât, evident!, se înscrie și se pregătește la CCA. Cum baza de pregătire era departe de casă, părinții s-au hotărât să-l aducă mai aproape și l-au înscris – culmea! – la Dinamo, unde a jucat fotbal din 1952 până în 1962, trecând prin toate fazele de juniorat.
Pe la 17 ani se întoarce la Școala Sportivă 2, se apucă serios de handbal și ajunge în lotul echipei Rapid. Nu stă mult aici, deoarece, cum intrase la Facultatea de Construcții, că a vrut, că n-a vrut, a intrat în echipa studențească „Știința București”. După terminarea facultății este legitimat la Steaua, unde va cunoaște adevărata consacrare, cucerind zece titluri de campion național cu echipa.
La națională, a îmbrăcat tricoul de 212 ori, a cucerit de două ori titlul mondial – Paris (1970) și Berlin (1974) și este dublu medaliat la Jocurile Olimpice, argint în 1976, la Montreal, și bronz în 1972, la Munchen. În vitrina cu trofee mai are o medalie de bronz, cucerită la Campionaltul Mondial din 1976 și o medalie de aur, obținută la Campionatul Mondial Universitar din 1969. Se retrage din handbal la vârsta de 33 de ani, după ce câștigă cu Steaua, în 1977, Cupa Campionilor Europeni.
Până în 1989 este numit în tot felul de funcții „sportive”, după 1990 ajunge Secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului (1991-1993), vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (1996-2002) și președinte al Federației Române de Handbal (1996-2014). Din 1970 este maestru emerit al sportului, iar în 2000 i-a fost acordat Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer.
Astăzi, valorosul handbalist împlinește 73 de ani. Să-i urăm toate cele bune, multă sănătate, bucurii, și să-i mulțumim pentru tot ceea ce a făcut pentru handbalul și pentru sportul românesc, în general. La mulți ani, Cristian Gațu!
