A fost odată o fetiță care, la numai câțiva anișori, a adunat tot albastrul cerului, tot galbenul spicelor, tot verdele brazilor și tot roșul focului, toate liniile drepte și curbe, și, cu o pensulă, le-a împrăștiat și le-a dat viață pe o pânză. Magie!, au spus cei care le-au văzut întâia oară. Magie!, au strigat în cor colecționarii și criticii de artă.
De mică şi-a desenat propria legendă şi-a căpătat un supranume: „Micuţa Picasso”. Cu inspiraţie divină (întrebat, după ce i-a căzut mărul în cap, cum a descoperit legea gravitaţiei, Newton însuşi a răspuns: am fost inspirat!), fără să fi studiat în vreun fel pictura (la 8 ani, când a început să picteze, ar fi fost aproape imposibil), Alexandra a uimit lumea întreagă cu pânzele ei, la o vârstă la care alţii abia îşi însuşesc teorema lui Pitagora generalizată. Şi, deşi locuieşte aproape de o viaţă în America, se simte în permanenţă de-a noastă, de-a românilor. Căci, de când o ştim a vorbit moldoveneşte şi-a pictat dumnezeieşte!
Și, pentru că nu i-au găsit corespondent feminin în universul acestei arte, au ridicat-o la rangul unui nume care, de un secol, stăruie a fi în văzduhurile eterate ale geniilor picturii moderne. I-au spus: „Micuța Picasso”! Asta, măcar și pentru faptul că s-a crezut a fi fost puternic influențată de pictura acestuia. Mai târziu, la vârsta de 12 ani, într-o emisiune a lui Oprah, Alexandra mărturisește că, atunci când i-a fost atribuit numele marelui pictor, nici nu-i văzuse pânzele, darămite să mai fi stat sub influența lui!
S-a născut la 27 august 1985, în Vaslui, la trei luni după ce tatăl ei a fugit din România, a trecut Dunărea înot spre Iugoslavia și s-a stabilit în America. Abia după doi ani, Alexandra și mama sa au reușit să reîntregească familia în SUA. Până la vârsta de 5 ani n-a vorbit engleză, iar acomodarea cu a doua limbă s-a făcut destul de anevoios.
Pe acest motiv s-a ajuns chiar să se speculeze că de aici i s-a tras acea formă de interiorizare, de necomunicare, de neintegrare în jocurile copilăriei, fapt ce a condus, vezi Doamne!, la exteriorizarea (mută) pe pânză a stărilor sufletești ori de spirit. Nimic mai fals! Alexandra a pictat numai și numai de plăcere, neconstrânsă de nimeni și nimic.
La 8 ani a avut prima expoziție în Los Angeles, într-o librărie. Un profesor de-al ei realizase că are talent, vorbise cu familia Alexandrei și-i aranjase să expună vreo 60 de tablouri de diferite dimensiuni. S-a nimerit la momentul și locul potrivit, pentru că totul a-nceput cu acea expoziție. Au urmat alte expoziții la alte librării și la cafenele, până când a remarcat-o un colecționar.
Expunerea în media s-a făcut rapid, cu atât mai mult cu cât micuța româncă era un înger de fetiță, de o drăgălășenie și o frumusețe absolut cuceritoare. La 11 ani dădea deja interviuri pentru Oprah (1996), iar tablourile au început să se vândă pe sume colosale de 50.000-100.000 de dolari, ajungându-se chiar la suma de 400.000 de dolari pentru o lucrare!
În clipa de față, tablourile ei se regăsesc în sute de muzee din lume, de la colecția de artă a Vaticanului, până la colecții particulare deținute de celebrități precum Oprah Winfrey, Calvin Klein, Whoppi Goldberg sau David Letterman. Între timp, „Micuța Picasso” a devenit o superbă femeie, căsătorită și mămică.
Astăzi, Alexandra împlineşte 35 de ani, Și dacă tot suntem în lumea culorilor, să-i urăm să-i fie viața „cer albastru, mare verde, într-un galben submarin” (ca-n Beatles), multă sănătate, bucurii alături de cei dragi, și să-i mulțumim că este încă unul dintre ambasadorii de nădejde, care încearcă să așeze România pe harta lumii. La mulți ani, Alexandra Nechita!
