Cum spuneam în materialele precedente, canyoningul presupune să cobori zeci de metri de stâncă pe sub torentul cascadelor montane, echipat ca un alpinist și îmbrăcat ca un scafandru.Dar, ca orice modalitate mai deosebită de petrecere a timpului liber, canyoningul are propriile lui cerințe, reguli și trasee consacrate, depre care ne-a amintit Horia Mitrofan, adept convins al acestui sport, reguli fără conștientizarea cărora ar fi extrem de periculos să accedeți în canion.
Așadar, echipamentul personal trebuie să conțină: costum de neopren, cască, încălțăminte care ține glezna și are aderență bună, ham, coborâtor tip ”8”, carabine cu șurub de siguranță, o pereche de lonje, un rând de blocatoare, lanternă etanșă. Echipamentul colectiv trebuie să aibă: coardă de lungime egală cu cel puțin dublul celui mai lung rapel de pe parcurs, coardă de rezervă de aceeași lungime, mai multe carabiniere cu șurub de siguranță, echipament pentru montat amaraje – în cazul în care cele vechi nu mai prezintă siguranță (ciocan, perforator, spituri, pitoane, bucle, cordelină) – cuțit, rucsac care permite apei să se scurgă, container etanș, trusă de prim ajutor.
Timp de parcurgere a canioanelor: Valea Oșelului 1,5 – 3 ore; Valea Galbenei 2-4 ore. Acces pe calea ferată: dinspre Arad sau Oradea, pătrunzând pe linia secundară Ciumeghiu – Vașcău, până la stația Sudrigiu. Acces auto din București: circa 530 km pe traseul Pitești – Sibiu – Deva – Brad – Vârfurile – Vașcău - Ștei – Sudrigiu (10-12 ore). Drumul propriu-zis la canioane: Sudrigiu – Pietroasa: 12 km drum asfaltat. Din Pietroasa drumuri neasfaltate, dar practicabile auto: 5 km în susul Crișului Pietros, urmând marcajele cruce albastră și triunghi galben, până la o bifurcație.
Spre canionul Oșelul: la stânga, urmând inițial cele două marcaje amintite, apoi, până la cabana Boga (5 km), doar cruce albastră; de aici încă 1 km pe drumul din stânga (cel din dreapta cu cruce albastră urcă la Padiș), până la o nouă bifurcație, de unde se traversează un pod spre dreapta, ajungând, după alți 2 km, la capătul drumului. Spre canionul Galbenei: la dreapta (fără marcaj), în total încă 10 km, trecând de cantonul Păuleasa și depășind cu circa 1 km Poiana Florilor, până la podul de sub care vine, din stânga, apa propriu-zisă a Galbenei.
Se părăsește șoseaua, urcând de-a lungul versantului stâng (geografic) al pârâului Galbenei, până se interceptează marcajul punct galben (aici se va încheia coborârea canionului, la baza cascadei ”Evantai”, care se vede curgând pe sub gura unei peșteri din versantul opus). Se urmează marcajul, în continuare pe același versant, aproape 1 km, până ce poteca coboară în firul apei, imediat sub Izbucul Galbenei.
Există și un avertisment de luat în seamă: chiar dacă pare simplu, canyoningul este un sport destul de periculos. Drept urmare, dacă vă hotărâți să-l practicați, solicitați sprijinul unei persoane cu experiență, sau, și mai bine, apelați la instructorii Școlii Române de Speologie, ale căror date de contact le găsiți pe internet.
