La ora actuală, cea mai mare dobândă la un depozit de o lună nu depășește 2%. 2 % pe an, să ne înțelegem. În general băncile grecești, sau cele mai mici caută să atragă clienți cu dobânzi anuale de peste 1%, dar care nu ajung la mai mult de 1,95%. Recordul îl deține TBI Bank, iar în fruntea plutonului se mai află bănci precum Marfin, Ideea, Intesa SanPaolo sau feroviară.
La capătul opus (al dobânzii) se află băncile mai mari, care oferă circa 0,50-0,10%. Pe an! Banca Transilvania, ING, BRD, BCR, CEC, Unicredit – toate își împart acestă marjă de dobândă.
Să facem un calcul. Salariul mediu pe aconomie, net, este de 1892 de lei. Dacă te vei duce la TBI, după o lună vei avea o dobândă de 2,58 de lei. Dacă însă vei vrea să „fii sigur” vei opta pentru cealală variantă unde după o lună vei avea în plus între 13 și 53 de bani.
Evident că în acest calcul nu intră comisioanele de întreținere, cele de transfer bancar sau comisioanele de extragere (de la ghișeu sau bancomat). Evident că fiecare dintre noi aleargă după cea mai mare dobândă. Depinde de tine dacă optezi între 13. 53 sau 258 de bani la sfârșitul lunii.
Unde va duce asta? La evaziune fiscală, printre altele. Banii populației vor trece din ce în ce mai puțin prin mecanismele de verificare (degeaba ANAF-ul se împrietenește cu băncile). Va exista o tendință de a face ceva cu acei bani, nu neapărat legal, pentru a nu-i pierde. Sau, te vei orienta către consum. Ceea ce nu e neapărat un lucru bun, pentru că bunurile achiziționate vor proveni din categoria celor de import.
Mai mult. Banii obținuți de stat în urma impozitului pe dobândă vor fi și ei din ce în ce mai puțini. Pentru că statul va lua 16% din nimic, în loc să ia 16% din ceva. Pagube colaterale, banii vor fi păstrați la saltea și cantitatea de cash în circulație va trebui să crească. O problemă în plus.
