Monahul Nicolae Dorobanțu a fost una dintre victimele represiunii comuniste îndreptate împotriva religiei, fiind întemnițat de regim pentru că "mărturisindu-l pe Hristos, străbătea țara în lung și în lat cu Biserica în spinare".
Era pustinicul care umbla, aproape în fiecare zi, cu picioarele goale, cu pletele în vânt, îmbrăcat simplu și încins la brâu cu o sfoară.
Securitatea i-a făcut un dosar pentru misticism.
Îmbrăcat într-o cămașă de cânepă, pe care aplicase o cruce mare, dintr-un material negru, a sfidat instanța, refuzând să răspundă întrebărilor ce i se puneau, mai mult, strigând “Înapoia mea satano! Piei necurate!”.
A fost trimis în fața unei comisii medicale, care l-a examinat din punct de vedere psihologic. Medicii l-au declarat sănătos, instanța l-a achitat fiindu-i totuși interzis să mai poarte haina monahală.
Preotul Nicolae Dorobanțu s-a retras în satul său natal, unde l-a slujit pe Dumnezeu până la moarte, în 1977.
La mormântul său sătenii, dar și pelerini veniți din toate colțurile țării, au continuat să se roage.
În cursul acestei săptămâni, rudele sale au sosit în sat pentru a-i exhuma rămășițele pământești și a le muta în cavoul familiei din București.
În momentul în care mormântul a fost deschis, spre stupoarea celor prezenți, în pământ au fost găsite doar câteva bucăți de scândură.
Localnicii spun că nu este exclus ca sicriul să fi fost gol chiar la înmormântarea sa, în 1977.
Clopotarul bisericii a declarat că, în urmă cu mai mulți ani, a remarcat mai multe persoane care săpau în jurul mormântului preotului.
O altă ipoteză cu privire la dispariția rămășițelor pământești ale "Sfântului desculț", extrem de populară printre localnici, este că moaștele sale au fost furate pentru că erau făcătoare de minuni.
Misterul dispariției trupului neînsuflețit al monahului va continua să nască noi ipoteze, fără niciun probatoriu, pentru că familia nu a depus plângere la poliție.
