„În primul rând, să pornim de la realitate. Sistemul educațional din România este unul cu mari probleme, pornind de la dotări, clădiri improprii, care nu îndeplinesc normele legale, și terminând cu aria curriculară, care este supraîncărcată. Putem aminti și de condiția profesorului, care este prost plătit și nemotivat, și procentul mare de suplinitori angajați în sistem, care sunt, în general, foarte slab pregătiți. Alte aspecte demne de luat în seamă ar fi violența din școli, accesul facil la droguri și alcool, tentația de-a adera unor găști, sau scindarea socială în bogați și săraci, care accentuează diferențele dintre elevi și alimentează la unii o stimă de sine joasă. Evident, acestea sunt doar câteva elemente și, trebuie să recunoaștem, mass media le expune zilnic.
În aceste condiții, după modelul unor țări din Europa, unde s-a trecut legal și la această formă de învățământ, unele familii din România aleg deja să-și retragă copiii din sistem, ca să-i protejeze. Sunt sigură că nu există altă motivație mai puternică decât aceasta, și îi înțeleg. În acest moment, nu cred că în România există un cadru legal bine definit în acest sens. Nu cred că se cunosc consecințele unei astfel de decizii, bune sau rele, și nu cred că poate fi mai mult decât un experiment. Aș putea să spun că este prea devreme pentru România, însă, atât timp cât evoluția are la bază tocmai îndrăzneala unora de a încerca ceva nou, o să mă abțin de la orice comentariu de acest gen.
Dacă acest sistem home scooling nu este compensat cu alte activități, vor fi consecințe
Ca terapeut pot spune că sunt și avantaje și dezavantaje. În primul rând, dacă acest sistem home scooling nu este compensat cu alte activități pe care copilul să le facă în grup, împreună cu cei de vârsta lui, vor fi consecințe. Vorbesc despre izolare, un sentiment acut de excludere din societate, probleme de relaționare și de imagine de sine. Astfel de realități paralele ermetice sunt greu reparabile în terapie, pentru că este dificil să recreezi un scenariu de viață astfel încât „să recuperezi” ceva ce nu există în amintirile unui copil.
Adică bucuria de-a fi într-un grup, împreună cu cei de vârsta ta, de-a te juca, pentru că jocul este o formă de pregătire pentru diverse situații de viață, de-a te întrece cu ei, de-a învăța să câștigi și să pierzi, de-a fi compasiv, asertiv, empatic, de-a fi recunoscut, apreciat, recompensat, confirmat, sau de-a învăța și exersa postura de lider, de exemplu. Evident, discuția este mult mai amplă, dar acestea sunt efectele principale. La începutul vieții, oamenii au o nevoie acută de oglinzi, ca să se vadă și să se înțeleagă. Pentru cei mai mulți, școala devine, uneori, sau de cele mai multe ori, mediu reparativ pentru traumele căpătate în copilărie, într-un mediu familial ostil sau neadecvat.
Sunt sigură că părinții care aleg să-și scoată copiii din sistem se gândesc la siguranța lor și la o calitate mai bună a metodelor de învățare
O să spun și despre avantaje, însă cu acest amendament: dacă sistemul home schooling este compensat cu alte activități pe care copilul le practică în grup. Fie că vorbim despre sport sau alt tip de preocupări extrașcolare. Sunt sigură că părinții care aleg să-și scoată copiii din sistem se gândesc la siguranța lor și la o calitate mai bună a metodelor de învățare. Ba chiar și la volumul informației pe care aceștia consideră că trebuie să-l asimileze copilul. Aceste lucruri trebuie îmbunătățite oricum în sistemul de învățământ românesc, dar o să mai dureze. Există, oricum, învățământul privat, care oferă o alternativă.
Reamintesc, însă, că este doar un experiment care se derulează pe parcursul mai multor ani, iar riscurile sunt pe măsură. Trebuie să recunosc, habar n-am ce vor răspunde acești părinți la întrebările: cine sunt eu, ce e aia școală și de ce Georgel merge acolo și eu nu? O să povestesc pe scurt o întâmplare adevărată și foarte haioasă. La clasa I, o învățătoare striga catalogul pronunțând numele și prenumele copiilor. Apoi îi întreba: „Ție cum îți spune mama acasă?”. Și fiecare răspundea: Cristi, Claudia, Ionuț, Flavius, Alina etc. La un moment dat, venindu-i rândul, unul dintre copii răspunde serios: „Motănel”. Învățătoarea zâmbește, apoi reia întrebarea: „Cum te strigă, puiule?”. Iritat, copilul răspunde din nou, apăsând pe cuvânt: „Motănel!”. Concluzia o puteți trage singuri...“, a concluzionat psihoterapeutul Suzan Mehmet.
Ce spune ministrul Educaţiei
Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei, a declarat că legislaţia este neclară în privinţa sistemului de home schooling și a spus că pot apărea probleme legate de înscrierea la liceu sau facultate, din cauza cursurilor care nu pot fi echivalate și a lipsei unei diplome recunoscute.
„Nu ştiu foarte bine cum funcţionează acest sistem în România (n.r. - homeschooling ). Ştiu că a început mai demult. (...) Cu siguranţă că există şi aspecte pozitive, dar există şi riscuri pe care ţi le asumi ca părinte. Aspectele pozitive sunt, aş zice, evidente, pentru că există o anumită libertate de a alege subiectele, educatorii pe care vrei să îi ai, cu cine anume faci anumite activităţi care sunt foarte agreate de copilul tău şi cred că asta face şi familia respectivă, a domnului Bucur. La acest lucru se gândeşte.
(...) Riscul este că atâta timp cât în România nu există o legislaţie clară care să îţi definească o rută de trecere din homeschooling în sistemul public formal de şcoală, care sunt condiţiile de a accede din home schooling în gimnaziu, liceu, universitate, poţi să fii în situaţia ca, odată ce ai terminat patru sau opt clase în sistemul şcolarizare acasă să nu poţi să te întorci în sistemul public. Să ai dificultăţi pentru că nu ai o diplomă care e acreditată, un număr de credite, ore", a explicat ministrul Educaţiei, la Digi24.
Dana Nălbaru a retras să-şi reatragă fetiţa de la şcoală definitiv. Fosta membră a trupei HI-Q a decis ca Sofia să studieze în sistem home schooling.
„Am retras-o pe Sofia de la scoala. De tot. Am ales ca ea să înveţe în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac şi fără constrângeri, fără competiţii impuse, fără note sau calificative. Ne-am gândit bine înainte de a lua această decizie şi ne-am "făcut temele" înainte de a ne arunca spre un asemenea viitor. Am vorbit cu oameni care îşi educă în mod similar copiii, citim mult despre asta şi ne-am asumat inclusiv schimbarea ritmului nostru de viaţă, conştienţi fiind că noi vom fi cei care va trebui să o ajutăm şi să o susţinem în tot acest proces. Vom descoperi alături de ea o grămadă de lucruri, sunt sigură. Sunt sigură că vor fi şi momente dificile, dar am încredere în noi, ca echipă şi, unde-s doi puterea creşte, nu-i aşa?“, a povestit Dana Nălbaru pe blogul său.