Leonard Cohen, care a murit la 10 noiembrie, nu va primi probabil niciodată Premiul Nobel, cum s-a întâmplat cu Dylan.
Cohen tocmai împlinise 82 de ani și semna albumul ”You want It Darker”, al 14-lea, în 50 de ani de carieră. Un disc magistral, care suna precum o ceremonie de adio.
Primul muzician recompensat de Academia Nobel, de la crearea Premiului în 1901, Bob Dylan era un nume care revenea din când în când în speculațiile în jurul atribuirii Nobelului pentru Literatură. Dar și cel al lui Cohen! Ceea ce, mai ales acum, este o mare decepție că nu s-a și concretizat, mai ales pentru fanii lui Leonard Cohen - poetul și muzicianul.
În istoria Premiului Nobel, un singur premiu a fost decernat cu titlu postum: cel al unui canadian, Raphael Steinmann, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 2011.
În cazul lui Steinmann, comitetul nu a știut despre decesul acestuia, care a intervenit în vinerea care preceda anunțul:”Nu informăm niciodată în avans câștigătorii”, a explicat pentru cotidianul britanic The Guardian Goran Hannson, secretar general al Comitetului Nobel. ”Nu am putut, în mod evident, să intru în legătură cu profesorul Steinman, și prin urmare i-am trimis un e-mail care a fost citit de fiica sa, care l-a contactat pe președintele Universității Rockfeller. Acesta ne-a avertizat în cele din urmă”, a adăugat acesta.
Deseori comparați, Bob Dylan și Leonard Cohen au fost distinși amândoi cu Premiul Prince des Asturies des Lettres. Primul în 2007, la categoria Arte, iar Cohen în 2011, pentru Literatură.
De o modestie incredibilă, Cohen a afirmat că Bob Dylan a meritat pe deplin Nobelul său pentru Literatură: ”Premiul ăsta pentru Bob Dylan este ca şi cum ai pune o medalie pe Muntele Everest pentru că este cel mai înalt munte”.
Să citim câteva dintre poemele lui Cohen, în traducerea unor nume grele din România:
Poem
Am auzit despre un om
care rosteşte atât de frumos cuvintele
încât doar spunându-le numele
face femeile să i se dăruiască.
Dacă sunt mut lângă corpul tău
pe când tăcerea ne-floreşte ca un cancer pe buze
e pentru că aud un om urcând scările,
dregându-și vocea-n faţa uşii noastre.
(traducere de Mircea Cărtărescu)
Nici măcar o dată
India e plină
de-o mulţime de femei
cu-asupra de măsură de frumoase
cu toatele, nu mă doresc deloc
verific asta-n
fiecare zi:
plimbându-mă prin Bombay
le privesc chipurile unul câte unul
nu mi-a fost dat să mă înşel
baremi o dată
(traducere de Șerban Foarță)
Scrisoare
Cum ţi-ai ucis toată familia
nu-nseamnă nimic pentru mine
dacă gura ta mi se plimbă pe trup
Şi-ţi cunosc visele
cu oraşe-n ruine şi cai galopând
cu soarele deodată prea aproape
şi cu noaptea fără sfârșit
dar ele nu-nseamnă nimic pentru mine
pe lângă corpul tău
ştiu că afară războiul e-n toi
că dai ordine ca pruncii să fie
sugrumaţi şi generalii decapitaţi
dar sângele nu-nseamnă nimic pentru mine
el nu-ţi deranjează carnea
că guşti sânge pe limbă
asta nu mă şochează
cât braţele îmi cresc în părul tău
Să nu crezi că nu înţeleg
ce se-ntâmplă
după ce trupele au fost masacrate
şi târfele trecute prin sabie
Şi scriu asta doar ca să te jefuiesc:
că dimineaţa capul meu
va atârna sângerând cu ceilalţi generali
la poarta casei tale
că totul a fost prevăzut dinainte
şi-aşa vei şti că asta nu-nseamnă nimic pentru
mine
(traducere de Mircea Cărtărescu)
Scuzați-mă
Scuzele mele, domni şi doamne,
dacă nu mă gândesc la mine
ca la boală.
Iertaţi-mă dacă-l primesc pe Sfântul Duh
fără să vă relatez despre aceasta.
Iertare,
Comisari ai Soarelui-Apune,
dacă nu credeţi că
am suferit destul.
(traducere de Șerban Foarță & Cristina Chevereșan)
