Au trecut 32 de ani de la Revoluția din 1989, iar România nu are un muzeu al comunismului, asumat, în Capitală, unde să poată ajunge români și străini aflați pe la noi, interesați de trecutul nostru recent. Apropo de trecutul recent: cam cât adevăr despre acesta ați acumulat în ultimii 32 de ani? Puțin, foarte puțin, fragmentat, din surse dintre cele mai diferite, și mai puțin din cele oficiale, care să implice și o asumare a trecutului de către statul român.
Zilele trecute anunțam o premieră, un prim pas spre normalitate în domeniul cercetării trecutului recent: organizarea primului workshop internațional, online, despre fuga din România comunistă, fenomenul frontierist, căruia site-ul miscareaderezistenta.ro i-a dedicat o amplă campanie de presă pe care o puteți găsi AICI.
Workshop-ul privind evadarea din România a fost organizat de o instituție a statului, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), iar tocmai acest lucru constituia o premieră. Căci fenomenul frontierist a fost abordat de o mână de jurnaliști și de cercetători, în campanii de presă, lucrări de doctorat, studii dedicate unei anumite perioade sau zone de graniță, filme documentare. Niciodată asumat de statul român.
Cu numai câteva zile înaintea workshop-ului, institutul trimitea presei o informare despre o plângere la Direcția Națională Anticorupție pentru prejudicierea bugetului de stat de către fosta conducere a institutului, prin nerealizarea lucrărilor propuse pentru realizarea proiectului ”Memorialul Închisoarea Tăcerii Râmnicu Sărat și Centrul Educațional privind Comunismul în România”.
Ei, bine, la numai câteva zile de la premiera demnă de salutat, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului apele sunt extrem de tulburi. Au revenit conflictele specifice, care nu au făcut în toți anii de la înființarea institutului și până azi decât să împiedice munca de cercetare, în loc să o impulsioneze.
Mare parte dintre angajații institutului au transmis o scrisoare deschisă premierului Nicolae-Ionel Ciucă, un protest față de abuzurile pe care i le atribuie președintelui executiv al IICCMER, Alexandra Toader.
Semnatarii scrisorii deschise protestează ”față de modul de conducere discreționar și abuziv al doamnei Alexandra Toader de-a lungul celor aproape doi ani de când se află la conducerea instituției, fapt care a adus grave prejudicii de imagine atât IICCMER cât și instituției Guvernului României”, în subordinea căruia funcționează IICCMER, după cum se arată în acest document remis presei.
Doamna Toader mai este acuzată că ”a ignorat constant și a desconsiderat solicitările adresate IICCMER de către urmașii victimelor regimului comunist, întârziind nepermis soluționarea acestora, chiar cu lunile”.
Angajații care semnează petiția explică faptul că ”în ultimii doi ani prezența IICCMER în spațiul public a fost drastic redusă, iar principala vină pentru această stare de fapt o poartă conducerea instituției – mai exact, doamna Alexandra Toader – care a blocat sistematic activitatea instituției, respingând proiectele și inițiativele cercetătorilor IICCMER. Mai mult decât atât, chiar și proiectele aprobate de conducerea IICCMER au fost și sunt sistematic blocate și întârziate, fie prin nefinanțare, fie prin refuzul de a semna documentele care ar asigura buna desfășurare a acestora”.
Vă prezentăm, mai jos, textul integral al scrisorii deschise adresate de un număr de 12 angajați ai IICCMER premierului României:
”Scrisoare deschisă
Domnului Nicolae-Ionel Ciucă,
Prim-ministru al României
Domnule Nicolae-Ionel Ciucă,
Având în vedere comunicatul de presă al Guvernului din data de 2 decembrie 2021, prin care ați declarat susținerea d-voastră în ceea ce privește înființarea în cel mai scurt timp a trei muzee memoriale dedicate victimelor regimului comunist, printre care și un Muzeu Memorial la Râmnicu Sărat, în incinta fostei închisori, imobil aflat astăzi în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER),
Având în vedere faptul că Muzeu memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat este unul dintre obiectivele pe care România și le-a asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR),
Având în vedere faptul că IICCMER este singura instituție care deține expertiză pentru implementarea acestui obiectiv, asumat prin PNRR,
Subsemnații, angajați ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), vă solicităm în mod public, prin această scrisoare, demiterea Președintelui executiv al IICCMER, doamna Alexandra Toader, pe care o considerăm incapabilă de implementarea proiectului Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat, fapt dovedit de lipsa oricărui progres în cadrul proiectului de-a lungul celor aproape doi ani de mandat ai doamnei Alexandra Toader. Totodată, protestăm față de modul de conducere discreționar și abuziv al doamnei Alexandra Toader de-a lungul celor aproape doi ani de când se află la conducerea instituției, fapt care a adus grave prejudicii de imagine atât IICCMER cât și instituției Guvernului României, în subordinea căruia funcționăm.
Protestăm împotriva tergiversării fără fundament a proiectului Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat !
În ciuda comunicatelor emise de conducerea IICCMER referitoare la demersurile pe care le-a întreprins în legătură cu proiectul Muzeului memorial „Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat, doamna Alexandra Toader nu s-a angajat în a lua măsuri concrete în vederea prezervării sitului monumentului istoric. În fapt, în data de 5 februarie 2020, cea mai mare parte a acoperișului clădirii centrale a fostului penitenciar Râmnicu Sărat a fost afectat de o furtună, fapt ce expunea direct și în mod dramatic clădirea. În ciuda apelurilor repetate ale autorităților din Râmnicu Sărat, doamna Alexandra Toader nu a întreprins nicio măsură pentru a se interveni cu o reparație de urgență, fapt ce ar fi putut prezerva integritatea clădirii. Chiar și în momentul de față, o parte a clădirii principale a fostei închisori nu are acoperiș, fiind astfel expusă intemperiilor, existând un pericol iminent de prăbușire. Este posibil ca imobilul să nu supraviețuiască acestei ierni. Chestiunile de interes major ale conducerii vis-à-vis de prioritățile din cadrul acestui proiect s-au rezumat, în ultimii doi ani, la intenția de a instala un sistem de supraveghere video asupra sitului și la ideea de a începe demolarea clădirilor parazitare din interiorului sitului. Instalarea unui sistem de supraveghere video nu are vreun fundament și nu reprezintă neapărat o urgență, în contextul în care la fața locului există un administrator care asigură paza incintei. Cât despre intenția de demolare a clădirilor parazitare, această decizie este cu atât mai discutabilă, cu cât demolarea acestora, în lipsa unui calendar imediat care să prevadă începerea lucrărilor de conservare și de reparații, poate periclita și mai mult integritatea monumentului.
Protestăm împotriva lipsei de respect și considerație a doamnei Alexandra Toader față de victimele regimului comunist și față de urmașii acestora!
Unul dintre obiectivele principale ale institutului, asumat încă de la înființarea sa, a fost acela de a oferi consultanță victimelor regimului comunist și urmașilor acestora. În contextul promulgării legii 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cât și a Legii 154/2021 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, pe adresa institutului au sosit mii de petiții din partea urmașilor victimelor regimului comunist, care solicită consultanță și sprijin în vederea identificării documentelor în baza cărora pot beneficia de indemnizațiile prevăzute de lege. Doamna Alexandra Toader a ignorat constant și a desconsiderat solicitările adresate IICCMER de către urmașii victimelor regimului comunist, întârziind nepermis soluționarea acestora, chiar cu lunile. În primul rând, doamna Alexandra Toader a distribuit cu foarte mari întârzieri solicitările petenților către cercetătorii IICCMER. Ba chiar mai mult, în urma soluționării cu celeritate de către cercetătorii IICCMER a petițiilor care le erau repartizate, răspunsurile către petenți erau din nou întârziate de către refuzul doamnei Alexandra Toader de a le semna. De asemenea, din cauza lipsei de capacitate administrativă, chiar și răspunsurile semnate nu au fost trimise încă petenților. În plus, în momentul de față, există câteva sute de petiții soluționate în timp legal de către cercetătorii IICCMER, care nu pot fi transmise petenților, întrucât doamna Alexandra Toader pretinde că nu are timp să le semneze. De altfel, această problemă a ajuns în mai multe rânduri în atenția Secretariatului General al Guvernului și la Comisiile de Abuzuri de la Senat și Camera Deputaților, și chiar dacă acestea au notificat Institutul, nu s-a luat nici o măsură pentru remedierea lor.
Lipsa de respect și de considerație a doamnei Alexandra Toader față de victimele regimului comunist și urmașii acestora este probată și prin desconsiderarea sistematică a adreselor formulate de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. ca urmare a acestei situații, AFDPR a atras atenția în mai multe rânduri atenția prin comunicate publice (3 iunie 2020, 31 iulie 2020) că d-na Toader are un comportament lipsit de respect față de fostele victime ale comunismului.
Un alt detaliu care probează lipsa de considerație a doamnei Alexandra Toader față de victimele comunismului și urmașii acestora îl reprezintă refuzul domniei sale de a continua campaniile de săpături arheologice, are au definit activitatea Institutului încă de la înființarea lui. Deși în 2020 au fost depuse mai multe proiecte de acest fel, doamna Alexandra Toader a ales să le respingă pe toate, printr-o decizie unilaterală.
Nu în ultimul rând, doamna Toader refuză, în mod abuziv și în disprețul oricăror norme de etică, să pună la dispoziția foștilor deținuți politici interviuri realizate în anii anteriori cu aceștia, și care se află în Arhiva IICCMER. Prin rezoluțiile formulate la petițiile prin care aceștia au solicitat copii digitale ale interviurilor, doamna Alexandra Toader a dispus ca unică soluție prezența la sediul IICCMER în vederea vizionării/audierii respectivelor interviuri, inclusiv în cazul unui petiționar din Satu Mare.
Protestăm împotriva lipsei unei strategii instituționale a IICCMER !
Din nefericire, în ultimii doi ani, prezența IICCMER în spațiul public a fost drastic redusă, iar principala vină pentru această stare de fapt o poartă conducerea instituției – mai exact, doamna Alexandra Toader – care a blocat sistematic activitatea instituției, respingând proiectele și inițiativele cercetătorilor IICCMER. Mai mult decât atât, chiar și proiectele aprobate de conducerea IICCMER au fost și sunt sistematic blocate și întârziate, fie prin nefinanțare, fie prin refuzul de a semna documentele care ar asigura buna desfășurare a acestora. De-a lungul celor doi ani de mandat, doamna Alexandra Toader nu a dispus demararea nici unui proiect major de cercetare, în ciuda mai multor propuneri care au venit din partea cercetătorilor IICCMER. Singurul proiect important asumat public de către conducerea actuală a IICCMER (proiect care se derulase și în anii anteriori) a fost cel referitor la trecerile frauduloase de frontieră de-a lungul regimului comunist și la incidentele petrecute la graniță, multe dintre ele rezultate cu victime, proiect care a debutat abia în primăvara anului 2021. În ciuda faptului că proiectul a avansat rapid, în pofida tuturor piedicilor puse de către conducerea IICCMER (inclusiv refuzul de a asigura deplasările la depozitul Arhivelor Militare de la Pitești cu unul dintre cele patru vehicule pe care IICCMER le avea la dispoziție), și în ciuda faptului că activitățile din cadrul proiectului au fost încheiate în luna decembrie prin organizarea unei conferințe internaționale, doamna Alexandra Toader a decis înlăturarea doamnei dr. Luciana Jinga din calitatea de coordonator de proiect și desemnarea drept coordonator a unui coleg fără experiență, angajat în cadrul IICCMER abia în octombrie 2021. În mod vădit, decizia doamnei Alexandra Toader sugerează nu doar lipsa de viziune și un management defectuos, ci chiar dorința acesteia de a bloca desfășurarea proiectului. Acesta a fost, din păcate, doar cel mai recent caz.
Multe alte proiecte de referință ale IICCMER au fost stopate prin decizia unilaterală a doamnei Alexandra Toader. Astfel, ea nu a aprobat continuarea proiectului Rețeaua memoriei (http://www.reteauamemoriei.ro/) – un hub neformalizat juridic a majorității inițiativelor publice și private de prezervare și valorificare a locurilor de memorie, de organizare a spațiilor muzeale și, în general, de luptă împotriva amneziei. În ciuda faptului că, după 8 întâlniri în format fizic, proiectul în sine și continuarea acestuia nu presupuneau decât cheltuieli infime (legate de actualizarea datelor și a informațiilor de pe platforma digitală deja existentă), și în pofida cererilor repetate formulate de membrii echipei de proiect – care au solicitat continuarea acestuia în format online în contextul pandemic, doamna Alexandra Toader a refuzat în mod constant să aprobe demersul.
Un alt proiect exponențial al IICCMER, Universitatea de Vară de la Râmnicu Sărat, nu a continuat în 2021, în ciuda faptului că acest eveniment educațional era organizat de IICCMER încă din 2007 (13 ediții), devenind un reper pentru comunitățile de studenți, masteranzi și doctoranzi. Deși a fost inclus în planul de cercetare al IICCMER pe anul 2021, doamna Alexandra Toader a refuzat ulterior finanțarea proiectului, fapt ce a dus la anularea lui.
Un alt proiect anulat din voința doamnei Alexandra Toader a fost expoziția itinerantă Comunismul în România. Vernisată pentru prima dată în 2016, la București, în holul Ateneului Român, expoziția a fost ulterior vernisată la Iași, în Sala Pașilor Pierduți a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, iar mai apoi la Timișoara, în Bastionul „Maria Tereza”. În 2020, au fost demarate discuțiile cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, care și-a manifestat interesul de a găzdui expoziția. Mutarea expoziției de la Timișoara la Cluj-Napoca a fost amânată din cauza incidenței mari a cazurilor de Covid 19 din toamna anului 2020. Discuțiile s-au reluat în 2021, fiind decisă mutarea la Cluj-Napoca și vernisarea expoziției în data de 12 iunie 2021 (Noaptea Internațională a Muzeelor). În ultimul moment, prin decizia unilaterală a doamnei Alexandra Toader, mutarea expoziției la Cluj-Napoca a fost anulată, neținându-se cont de faptul că omologii de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei făcuseră toate pregătirile pentru primirea și vernisarea expoziției.
În noiembrie 2021, în contextul împlinirii a 75 de ani de la alegerile din 1946, fraudate masiv de către comuniști, la inițiativa unuia dintre cercetătorii IICCMER s-a aprobat organizarea unei conferințe care să aducă în atenția publicului larg contextul în care s-au desfășurat alegerile din noiembrie 1946, cât și consecințele care au decurs în urma falsificării masive a rezultatelor în favoarea Partidului Comunist. Printre invitații la conferința în cauză se numărau cercetători și profesori cu experiență. Evenimentul a fost contramandat cu doar câteva ore înainte de începere, prin decizia unilaterală a doamnei Alexandra Toader, care a pretins, în mod fals, că nu aprobase lista cu participanți la eveniment. Desigur, această anulare a evenimentului a produs rumoare în rândul invitaților, care s-au declarat nemulțumiți de lipsa de profesionalism a institutului.
Tot prin decizii unilaterale, doamna Alexandra Toader obstrucționează concretizarea chiar și a puținelor proiecte derulate. Un exemplu în acest sens este amânarea sine die a publicării volumului Morfologia (ne)vinovăţiei. Alfabetul detenţiei feminine în comunism. Pentru că, printre altele, acesta a fost realizat în proporție de 90% în mandatul predecesorului său, doamna Alexandra Toader refuză publicarea, deși manuscrisul a fost predat încă din vara anului 2020.
Protestăm împotriva transformării IICCMER într-un fief personal !
De la instalarea în funcție, doamna Alexandra Toader consideră IICCMER-ul ca pe un bun personal, care îi este la dispoziție pentru promovarea imaginii și a intereselor proprii. Acest detaliu a produs grave prejudicii prestigiului IICCMER, întrucât doamna Alexandra Toader a refuzat în mod constant dreptul cercetătorilor de a participa la evenimente și sesiuni științifice unde aceștia erau invitați, sub pretextul că nimeni nu are dreptul de a vorbi în numele IICCMER, în afara domniei sale. Chiar și așa, în tot acest interval de timp, domnia sa a avut mai puțin de 5 intervenții în mass-media în care să prezinte activitatea Institutului.
Maniera problematică prin care doamna Alexandra Toader înțelege să reprezinte în spațiul public IICCMER este exemplificată de parteneriatul pe care l-a încheiat cu Fundația „Gheorghe Ursu” în primăvara anului 2021. Deși documentul stipula faptul că parteneriatul „are ca obiect colaborarea în domeniul recuperării memoriei represiunii din timpul Revoluției din decembrie 1989, al investigării crimelor și abuzurilor înfăptuite de către fostele instituții de represiune ale statului comunist pe întregul teritoriu al României”, doamna Alexandra Toader nu a întreprins niciun demers în vederea concretizării acestui parteneriat, fapt care a adus de la sine un protest din partea Fundației „Gheorghe Ursu” care, printr-un comunicat de presă din 30 noiembrie 2021, amenda „blocajul de la IICCMER”. În fapt, Fundația „Gheorghe Ursu” sublinia faptul că IICCMER nu a realizat nici unul dintre obiectivele asumate prin parteneriat, cât și faptul că d-na Alexandra Toader nu a desemnat niciun cercetător IICCMER pentru proiectul Fundației „Gheorghe Ursu”. Faptul că semnarea parteneriatului cu Fundația „Gheorghe Ursu” nu a fost decât un exercițiu de imagine al doamnei Alexandra Toader este dovedit de lipsa de respect pe care a arătat-o față de reprezentanții Fundației „Gheorghe Ursu”, cărora nu le-a mai răspuns la mail-uri sau la telefon.
De-a lungul celor aproape doi ani de mandat, doamna Alexandra Toader nu a convocat niciodată Consiliul Științific al IICCMER, sustrăgându-se astfel de sub incidența legislației care stă la baza funcționării IICCMER, care prevede ca „stabilirea obiectivelor generale ale institutului și analizarea rezultatelor obținute” să fie realizată de către Consiliul Științific. În fapt, toate deciziile, multe dintre ele abuzive, sunt luate unilateral de doamna Alexandra Toader, care ignoră punctele de vedere oficiale formulate de responsabilii de resurse umane sau juridic. Un detaliu care confirmă gravitatea situației este dat de faptul că domnul Cosmin Răducu Marinescu, soțul doamnei Alexandra Toader, exercită presiuni asupra personalului IICCMER, îndeosebi a prestatorilor de servicii, impunând decizii personale în numele soției domniei sale. Acest fapt a dus la demisiile depuse de unii dintre acești prestatori de servicii sau, după caz, la demiterea unora dintre ei, în condițiile în care nu admiteau deciziile impuse de domnul Cosmin Răducu Marinescu. De altfel, există indicii clare cum că toate notele, deciziile și ordinele emanate de către doamna Alexandra Toader sunt, în fapt, redactate de soțul acesteia, domnul Cosmin Răducu Marinescu. Dovadă stau formulările incoerente, desele greșeli gramaticale sau de ortografie.
Numirea Alexandrei Toader este consecință directă a tentativei de capturare a Institutului de către persoane care și-au dorit și doresc cu orice preț să dispună de sensibilul subiect al represiunii comuniste ca de un fief personal. Pentru ca IICCMER să-și realizeze menirea, astfel de ingerințe trebuie să înceteze.
Un alt detaliu care exprimă în mod vădit disprețul doamnei Alexandra Toader față de regulile bunei-cuviințe și chiar față de legislația în vigoare, este faptul că aceasta fumează, adesea ostentativ, în incinta IICCMER. În ciuda protestelor formulate de mai mulți cercetători IICCMER, doamna Alexandra Toader nu a admis să se conformeze legii, afirmând chiar că nimeni nu îi poate impune să nu fumeze în biroul domniei sale.
Protestăm împotriva managementului defectuos !
Managementul defectuos al doamnei Alexandra Toader a adus pagube incomensurabile instituției, atât din perspectiva relațiilor pe care IICCMER le avea cu diferite alte instituții publice sau de profil din țară și străinătate, cât și din perspectiva imaginii publice a instituției. Coeziunea internă a instituției este grav afectată de maniera în care doamna Alexandra Toader înțelege natura și obligațiile funcției pe care o deține. Aceasta pretinde că hotărârile ei nu pot fi supuse unui exercițiu critic și trebuie executate, în pofida faptului că multe dintre acestea sunt adesea discreționare, abuzive și prezumate a aduce daune instituției.
Doamna Alexandra Toader refuză constant dialogul cu cercetătorii din subordine, comunicarea făcându-se exclusiv prin note interne. Această manieră prin care doamna Alexandra Toader înțelege să conducă o instituție creează adesea blocaje și întârzieri în derularea proiectelor.
Deși a avut posibilitatea de a organiza concursuri pentru ocuparea posturilor restante din cadrul IICCMER (îndeosebi pentru compartimentul administrativ), doamna Alexandra Toader nu a întreprins niciun demers în acest sens. Abia în luna august 2021 a admis organizarea unui concurs, la care s-au înscris foarte puțini candidați. O cauză a acestei stări de fapt a fost dată de perioada în care doamna Alexandra a ales să organizeze concursul – luna august, când majoritatea oamenilor sunt în concediu, dar și de refuzul doamnei Toader de a promova în cât mai multe medii anunțurile de concurs. În urma acestui concurs nu a fost admis niciun candidat pe posturile administrative. Desigur, situația era favorabilă doamnei Alexandra Toader, care a avut posibilitatea de a continua externalizarea acestor servicii către diverse firme și/sau apropiați ai ei ori ai soțului.
Competențele prestatorilor de servicii contractați de către doamna Alexandra Toader sunt cel puțin îndoielnice, fapt dovedit de numeroasele blocaje care au apărut de-a lungul celor doi ani de mandat. Astfel, datorită managementului defectuos, au existat întârzieri la plata utilităților, a serviciilor de telefonie, de internet și de curățenie, care au fost temporar închise/sistate. Au existat întârzieri la plata domeniilor de internet ale IICCMER – ceea ce a dus la închiderea temporară a site-urilor instituției, dar și a adreselor de corespondență.
Incapacitatea managerială a doamnei Alexandra Toader a dus la situații de-a dreptul ridicole. Astfel, în anul 2021, IICCMER nu a reînnoit contractul cu RAPPS-SAIFI pentru imobilele în care își desfășoară activitatea. Din această cauză, există un pericol iminent ca instituția să fie evacuată din sediul actual.
Managementul defectuos al doamnei Alexandra Toader e exemplificat și de fluctuațiile personalului administrativ. De-a lungul mandatului acesteia, au fost angajate succesiv patru persoane responsabile cu achizițiile publice, patru persoane responsabile cu resursele umane, trei persoane la compartimentul contabilitate, două persoane responsabile cu biroul administrativ. Aceasta instabilitate provoacă blocaje majore în desfășurarea în bune condiții a activității institutului. Mai mult decât atât, doamna Alexandra Toader nu consideră că aceste măsuri trebuie aduse la cunoștința cercetătorilor IICCMER, fapt care provoacă situații jenante, când persoane necunoscute le solicită diferite informații sau documente.
Punctul de maxim blocaj al instituției a survenit în luna august 2021 când, în lipsa fondurilor pentru plata contractelor prestatorilor de servicii, activitatea IICCMER a fost complet paralizată. În fapt, IICCMER nu mai dispunea de un aparat administrativ, detaliu care făcea aproape imposibilă funcționarea instituției. Vina exclusivă pentru această situație o poartă doamna Alexandra Toader, care nu a fost capabilă să gestioneze bugetul care îi fusese atribuit IICCMER. În fața acestei situații, doamna Alexandra Toader a ales calea iresponsabilității totale, plecând în concediu și trimițând angajații în regim de telemuncă, fără o consultare prealabilă a angajaților. Trecerea în regim de telemuncă presupune modificarea contractelor individuale de muncă, prin întocmirea de acte adiționale. Deși mai bine de jumătate dintre angajați au refuzat măsura impusă de doamna Alexandra Toader, actele adiționale contractelor individuale de muncă au fost înregistrate în Revisal, în ciuda faptului că ele nu erau contrasemnate de angajați, fapt ce constituie nu doar un abuz, ci și o ilegalitate.
De asemenea, doamna Alexandra Toader s-a dovedit a fi incapabilă în a gestiona resursa umană din institut, impunând adesea cercetătorilor sarcini care nu au legătură cu proiectele aflate în derulare, și ale căror rezultate nu sunt valorificate ulterior, tot din voința domniei sale. Aceste blocaje permanente îngreunează derularea în bune condiții și în termenii asumați inițial a proiectelor importante ale IICCMER.
Protestăm împotriva cinismului și dezinteresului doamnei Alexandra Toader în contextul pandemic !
De-a lungul celor aproape doi ani de mandat, doamna Alexandra Toader a manifestat un dispreț și un dezinteres profund față de pericolele la care au fost supuși angajații din subordine în contextul pandemiei de Covid 19. Nu a admis trecerea activității IICCMER în regim de telemuncă, deși existau condiții care să permită acest lucru, iar multe dintre instituțiile cu un profil asemănător au recurs la această soluție. A făcut-o numai atunci când autoritățile au impus ca obligatorie această măsură.
În condițiile pandemiei de Covid 19, doamna Alexandra Toader a dispus respingerea abuzivă și fără temei juridic, pentru doi angajați IICCMER (Florin Soare și Irina Hasnaș), a cererilor privind acordarea zilelor libere pentru părinți in vederea supravegherii copiilor și trimiterea forțată în concediu de odihnă fără să existe programare pentru acea perioada și fără sa fi solicitat acest lucru, încălcând în mod flagrant prevederile Codului Muncii art.1 alin. (1) din OUG nr. 147/2020, cu modificările și completările ulterioare. Această speță a făcut obiectul unei investigații a Inspectoratului Teritorial de Muncă București, care a dispus sancționarea doamnei Alexandra Toader cu avertisment.
În condițiile speciale datorate recrudescenței pandemiei, doamna Alexandra Toader a luat doar măsuri care contravin minimelor condiții de igienă sanitară. A refuzat în mod constant să achiziționeze bunuri de necesitate primară (hârtie igienică, săpun), a reziliat contractul cu furnizorii de apă potabilă și nu a achiziționat dezinfectanți – toate aceste cheltuieli fiind astfel asumate de către angajați.
În toamna anului 2021, în contextul apariției primului caz de infectare cu Covid 19 în instituție (într-un context pandemic foarte grav – incidența infectărilor la nivelul municipiului București fiind de 16,2‰), mai mulți cercetători i-au solicitat impunerea pentru 2-3 zile a unui regim de telemuncă, în încercarea de a stopa declanșarea unui eventual focar de infecție. În ciuda acestor cereri, doamna Alexandra Toader a dat dovadă de maximă iresponsabilitate, somând angajații să se prezinte la birou, sub amenințarea că altfel le vor fi tăiate zile. Aceeași somație a formulat-o și în cazul unuia dintre cercetători, care prezenta simptome de infectare cu virusul (febră, dureri de cap, vărsături), acesta din urmă fiind obligat astfel să se prezinte la birou. Decizia cinică a doamnei Alexandra Toader a dus la apariția unui focar în cadrul IICCMER – în următoarele zile înregistrându-se alte patru infectări. Chiar și în aceste condiții, doamna Alexandra Toader nu a admis trimiterea angajaților în telemuncă, somându-i să se prezinte zilnic la birou și nu a luat măsuri de dezinfectare a spațiilor din care a pornit focarul.
Protestăm împotriva presiunilor constante exercitate asupra angajaților IICCMER !
Doamna Alexandra Toader vădește o înclinație către practicile autoritare și abuzive, fapt dovedit de maniera în care aceasta înțelege relațiile dintre un superior ierarhic și angajații din subordine. Mandatul domniei sale nu a fost decât un șir lung de abuzuri și de măsuri arbitrare, fără vreun sens sau vreo finalitate. Singurul scop al acestei maniere de a conduce este hrănirea orgoliului personal și umilirea angajaților din subordine. Comportamentul abuziv și maniera discreționară prin care doamna Alexandra Toader înțelege să își îndeplinească atribuțiile care îi revin au dus în primul rând la demisii ale unora dintre cercetătorii cu experiență din cadrul IICCMER. În lipsa unor mijloace de constrângere pe care domnia sa le-ar fi considerat adecvate, doamna Alexandra Toader a hărțuit în permanență angajații, impunându-le sarcini absurde și adesea abuzive. A pretins ca fiecare dintre cercetători să fie repartizat într-o anumită cameră din instituție, în conformitate cu o logică numai de ea știută, impunând în mod repetat mutarea angajaților între diferitele birouri. Aceste mutări au consumat timp (câte o săptămână pentru fiecare relocare) și au provocat întârzieri în derularea proiectelor instituției.
De asemenea, doamna Alexandra Toader a impus tuturor cercetătorilor IICCMER semnarea unor acorduri de confidențialitate care conțin clauze abuzive și ilegale. Impunerea unui nou acord de confidențialitate semnifică modificarea unilaterală a contractului de muncă. Cu toate acestea, niciun reprezentant al angajaților nu a fost consultat în acest sens, iar semnăturile s-au solicitat abuziv, prin note ultimative.
O „pasiune” a doamnei Alexandra Toader este legată de concediile de odihnă ale angajaților. În această speță, doamna Alexandra Toader formulează frecvent note și decizii cu clauze ilegale, solicitând angajaților să menționeze în planificarea anuală a concediilor datele exacte în care urmează să solicite concediu de odihnă. Hărțuiți și supuși presiunilor continue, unii dintre angajați au fost nevoiți să își asume astfel de date precise – fapt care reprezintă un abuz grav. Tot legat de concediile de odihnă, doamna Alexandra Toader emite rezoluții prin care trimite pe diferiți cercetători în concediu de odihnă, deși aceștia nu solicitaseră acest lucru – fapt care reprezintă, din nou, un abuz.
Evaluarea personalului IICCMER pentru anii 2019 și 2020 nu a respectat prevederile art. 31, alin. (7) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și celelalte acte normative în vigoare privind evaluarea personalului contractual. Aceasta s-a desfășurat în mod abuziv, prin desemnarea de către doamna Alexandra Toader a unor persoane care nu aveau calitate de evaluator, neexistând nici un raport ierarhic între evaluatori si personalul evaluat. De asemenea, faptul că un colaborator al instituției, un economist, în persoana doamnei Alina Prahoveanu, a participat și chiar a condus interviurile cu angajații evaluați, exercitând presiuni și proferând amenințări asupra acestora pentru acceptarea evaluărilor este un abuz incalificabil. Chiar dacă în actele instituției semnătura doamnei Prahoveanu nu apare, menționăm că exista înregistrări ale discuțiilor de la interviurile sus menționate pe care le putem pune oricând la dispoziție.
Anumiți cercetători ai IICCMER precum și Vicepreședintele instituției au fost desemnați ca responsabili de toaletele, birourile, holurile și bucătăriile instituției, fără ca aceste atribuții să existe în fișa postului. Scopul direct al ordinelor a fost acela al umilirii si înjosirii angajaților, inclusiv a vicepreședintelui IICCMER, dl. Adrian Niculescu, prin desemnarea acestuia drept responsabil cu toaletele din instituție.
De altfel, exercitarea de presiuni asupra angajaților prin note în care se aduc amenințări, limbaj injurios și umilitor este o practică curentă a doamnei Alexandra Toader. Comportamentul abuziv al doamnei Alexandra Toader a condus la formarea unei atmosfere toxice la institut, având consecințe dintre cele mai grave asupra integrității fizice și psihice a unora dintre angajați. Din păcate, aceasta nu este doar o figură de stil, ci un trist adevăr pe care îl putem proba oricând cu dovezi concrete. Hărțuirea angajaților trebuie să înceteze.
Protestăm împotriva interzicerii impuse de către conducerea IICCMER angajaților, de a nu părăsi sediul instituției pentru a merge în arhive, biblioteci sau la evenimente științifice !
Încă de la debutul mandatului domniei sale, doamna Alexandra Toader a pretins că performanța se poate realiza doar prin intermediul unei discipline autoritare impusă angajaților din subordine. În acest sens, a interzis cercetătorilor IICCMER să părăsească sediul instituției pentru a merge în documentare la arhive sau la biblioteci. Desigur, doamna Alexandra Toader nu a părut a înțelege că natura și chintesența muncii unui cercetător rezidă în activitatea pe care acesta o desfășoară documentându-se în arhive și biblioteci. Mai mult decât atât, doamna Alexandra Toader a impus angajaților IICCMER ca prezența la evenimente, conferințe sau sesiuni științifice să se facă doar cu acordul domniei sale. În atare condiții, mulți dintre cercetătorii IICCMER sunt nevoiți să solicite zile de concediu pentru a putea participa la conferințe, sesiuni științifice sau evenimente, întrucât doamna Alexandra Toader refuză, de regulă, să aprobe astfel de solicitări, sau le acordă cu mari întârzieri.
Domnule Nicolae-Ionel Ciucă,
Toate lucrurile semnalate mai sus indică incapacitatea vădită a doamnei Alexandra Toader de a conduce o instituție care are drept scop investigarea crimelor comunismului, prezervarea memoriei victimelor regimului comunist și crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale ale omului să fie receptate de societatea noastră post-totalitară.
Demersul nostru survine în contextul în care toate disfuncționalitățile, problemele și abuzurile pe care le-am semnalat anterior au fost aduse la cunoștința doamnei Alexandra Toader, în speranța depășirii acestora. În pofida solicitărilor noastre repetate, doamna Alexandra Toader a ales să ignore apelurile cercetătorilor IICCMER, refuzând orice dialog. Mai precizăm și faptul că problemele semnalate mai sus reprezintă doar o selecție a disfuncționalităților și a abuzurilor care au marcat activitatea IICCMER în decursul ultimilor doi ani.
Mandatul doamnei Alexandra Toader nu doar că a paralizat activitatea unui institut care devenise un etalon al excelenței în cercetare la nivel național și internațional, dar a adus și grave prejudicii (inclusiv de imagine) în relaționarea cu parteneri interni și externi ai IICCMER.
Disprețul vădit pe care îl are față de victimele regimului comunist și față de urmașii acestora, deficiențele la nivel managerial, maniera autoritară și abuzivă prin intermediul căreia doamna Alexandra Toader înțelege să își exercite funcția, ne demonstrează că aceasta nu este capabilă a cultiva relații bazate pe valori precum libertatea, dialogul, cooperarea.
Menționăm faptul că majoritatea semnatarilor acestei scrisori sunt cercetători cu experiență între 10 și 15 ani în cadrul instituției, care au beneficiat de granturi și burse de cercetare în cadrul unor competiții interne și internaționale, au obținut doctorate cu calificative maxime la instituții de învățământ prestigioase din țară și din străinătate și au gestionat și finalizat multe dintre proiectele de anvergură ale IICCMER din ultimii 15 ani. Statutul acestora în câmpul academic este grav afectat de deriva instituțională în care se află IICCMER, fapt care se datorează în totalitate incapacității manageriale și rea-voinței doamnei Alexandra Toader.
Toate aceste lucruri ne determină, Domnule Nicolae-Ionel Ciucă, să vă solicităm respectuos ca, în baza prerogativelor ce le aveți, să o demiteți pe doamna Alexandra Toader din funcția de Președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și să numiți în această funcție o persoană care să continue cu responsabilitate și competență activitatea acestuia. Numirea unui conducător de instituție trebuie să țină cont de specificul ei și trebuie armonizată cu concepția modernă despre ceea ce reprezintă o astfel de funcție: o persoană care nu dispune după bunul plac de resursele statului, ci este prima răspunzătoare pentru destinele instituției și ale oamenilor aflați, trecător, în subordine. O instituție în care oamenii sunt dedicați cercetării academice nu poate fi condusă prin metode autoritare și abuzive.
În speranța că veți găsi o soluție favorabilă cererii noastre, vă asigurăm de stima și considerația noastră,
- Simona ALBU
- Dr. Dalia BATHORY
- Dr. Ștefan BOSOMITU
- Dr. habil. Cosmin BUDEANCĂ
- Dr. Liliana COROBCA
- Dr. Irina HASNAȘ (transferată de la IICCMER în iunie 2021)
- Dr. Luciana JINGA
- Adriana MOROIANU
- Constantin PETRE
- Dr. Florin SOARE
- Gabriela STOIAN
- Dr. Constantin VASILESCU”
