Violența împotriva femeilor este cea mai răspândită formă de încălcare a drepturilor omului din toate timpurile și o formă de discriminare care are drept finalitate rănirea și pejudicierea economică, psihică, sexuală și fizică a femeilor. La această concluzie au ajuns experții Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE).
Institutul a lansat o campanie publică “Non. No. Nein. Spune Nu! Oprește violența împotriva femeilor”, prin care încearcă să îi facă pe oameni să conștientizeze repercusiunile negative și de durată pe care le are acest fenomen asupra societății.
“Violența împotriva femeilor subminează integritatea și demnitatea femeilor și cauzează prejudicii grave asupra familiei, comunității și societății. În Uniunea Europeană, o femeie din trei (adică 61 de milioane de femei din totalul de 185) au fost, începând cu vârsta de 15 ani, victime ale violențe fizice sau/și sexuale”, au declarat experții EIGE pentru miscareaderezistenta.ro.
Situația din România
Realitatea este că nimeni nu poate estima cu exactitate dimensiunile violenței împotriva femeilor. Ea rămâne subraportată și stigmatizată. Experții au analizat situația din România și atrag atenția că doar o părticica mică a ceea ce se întâmplă în Romania în acest domeniu este consemnat oficial.
“În România încrederea populației în poliție este de sub 50%, mult sub media UE de peste 70%. Indexul egalității de gen, dat publicității de EIGE în 2015, arată că țările în care încrederea în instituțiile statului, în special în cele de justiție, este mare, nivelul de violență este și mai mare. În România, 30% dintre femei au fost supuse unor forme de violență. EIGE estimează că violența domestică din România cauzează annual prejudicii de 4,3 miliarde de euro”, au dezvăluit experții.
Conform unui sondaj realizat de agenția UE pentru drepturi fundamentale în 2014, 30% dintre femeile din România au fost victime ale violenței sexuale și/sau fizice, însă doar 23% dintre acestea au raportat incidentul la poliție. Numai 8% dintre femeile din România au depus plângere că sunt urmărite, iar 32% că au fost hărțuite sexual.
“România nu are o lege împotriva violenței asupra femeilor, însă incriminează numeroase forme de violență. Legea privind prevenirea și combaterea violenței domestice, 217/2003, a fost îmbunătățită de legea 25 în 2012 în privința ordinului de restricție, dar și prin includerea în lege a violenței verbale, psihologice, fizice, sexuale, economice și sociale. Următorul pas este includederea violenței spirituale, în conformitate cu Convenția de la Istanbul”, a adăugat sursa citată.
“Violul este o infracțiune în România și include și pe cel conjugal, iar Codul Penal din februarie 2014 definește și agresiunea sexuală ca un act de violență sexuală alta decât violul. România nu are o lege privind interzicerea mutilării genitale. În acest sens, s-au făcut deja recomandări Ministerului Justiției de la București pentru introducerea în Codul Penal a sancționării mutilării genitale feminine, căsătoriilor aranjate cu forța și a așa-ziselor infracțiuni pentru salvarea onoarei”.
Progrese
Chiar și așa, EIGE consideră că în ultimii ani, România a făcut progrese incontestabile în acest domeniu. “România a facut progrese evidente în crearea de adăposturi pentru victimele violenței domestică, chiar dacă nu sunt create exclusiv pentru femei. Nouă adăposturi sunt conduse de organizații neguvernamentale feministe cu abordare specifică de gen, alte cinci de organizații religioase, 49 de statul român și alte 10 de alte organizații neguvernamentale.
În 2012, Guvernul român a adoptat o strategie națională pentru prevenirea și combaterea violenței domestice 2013-2017. În perioada 2010-2012, numărul dosarelor trimise în judecată pentru trafic de persoane s-a dubliat. Franța și România au împreună jumătate din numărul total de dosare trimise în judecată pentru trafic de persoane în toată Uniunea Europeană”, se arată într-un raport al EIGE.
Convenții
România a semnat la 27 iunie 2014 și a ratificat la 23 mai 2016 Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor. “Victimele violenței domestice pot solicita în 72 de ore un ordin de protecție împotriva agresorului. Pentru prima dată, guvernul român va finanța în perioada 2017-2019 programe de interes național (PIN) în zona violenței. Primul PIN își propune să creeze 42 de centre de informare și 16 adăposturi de urgență pentru victimele violenței domestice, precum și campanii de prevenire și conștientizare a repercusiunilor acestui fenomen. Al doilea PIN își propune crearea a 42 de centre de reabilitare pentru agresori și noi campanii de prevenire și conștientizare”, a încheiat sursa citată.
În România există cinci servicii pentru agresiuni sexuale, toate conduse de ONG-uri și sunt parte a rețelei Ruperea Tăcerii despre Violența Sexuală. Acestea oferă informații, consiliere psihologică și asistența juridică. Pentru victime, există 73 de adăposturi cu 828 de paturi, dar și un număr de urgență gratuit 0800 500 333, disponibil 24/7.
“În momentul actual nu există o metodă uzuală pentru a măsurarea violenței împotriva femeilor în UE, ceea ce îngreuneaza compararea rezultatelor și depistarea măsurilor preventive care funcționează cu adevărat. EIGE depune eforturi consistente pentru crearea unui cadru care să ofere tuturor statelor membre informații solide care să contribuie la monitorizarea situației și sprijinirea tuturor actorilor în planificarea unor acțiuni eficiente în combaterea și, în final, eradicarea acestui fenomen oribil”, ne-a declarat directorul EIGE, Virginija Langbakk.
