SECURITATE. La poartă, ofiţerul de serviciu ne direcţionează maşina în parcarea din faţa Aerodromului. Ne cere buletinele pentru verificare, rugându-ne să aşteptăm. După un timp, destul de scurt, se întoarce cu actele de identitate şi cu câte o legitimaţie de presă. Maşinile intră pe-o parte, noi, ceilalţi, pe o altă poartă. Au urmat verificările corporale şi mai apoi, verificarea autoturismului. Totul în regulă, aşa că, am avut drum deschis către povestea noastră şi către poveştile pe care aveam să le aflăm timp de două zile cât am poposit aici.
În timp ce inspectezi cu privirea cât mai mult din ceea ce vezi şi iei primul puls al locului, întrebările ţi se plimbă prin minte: cum sunt cei care lucrează aici? Dar americanii? Ce poveşti au? Unde locuiesc? Cum e viaţa de militar la Aerodromul Mihail Kogălniceanu? Te trezeşti şi le ţii pentru mai târziu căci am ajuns deja în biroul comandorului Adrian Vasile.
CURIOZITATE. De cum ajungi în bază - dincolo de curiozitatea de a descoperi şi de a afla cât mai mult- începi prin a te convinge că timpul are o altă dimensiune şi, că, aici, secundele fac foarte bine diferenţa - iar cei care lucrează la Aerodromul Mihail Kogălniceanu ştiu foarte bine acest lucru. Nu e ca prin filme, deşi de multe ori, viaţa bate filmul. Nu sunt nici zei, nici războinici - aşa cum ni-i imaginăm pe aceşti oameni- însă vorbesc despre lecţii de viaţă străine multora dintr-o noi. Aici, la Kogălniceanu, este despre camaraderie, despre echipă, despre solidaritate. Dar şi despre riscuri. Despre viaţă şi moarte. Despre pericole şi satisfacţii. Despre a da ordine, dar, mai ales despre a ţi le asuma. E vorba despre tine, dar mai ales despre ei. Despre oamenii pe care îi conduci. Despre împliniri profesionale care vin însă după o muncă titanică, după zeci de ore de antrenamente departe de tot ceea ce pentru noi ceilalţi e acasă.
„Pregătirea trebuie să fie intensă, foarte serioasă şi, în permanenţă, lucrurile trebuie să fie reiterate pentru a oferi siguranţă atât pentru spaţiul aerian, cât şi pentru oamenii care exploatează tehnica militară. Nu-ţi permiţi nici măcar o secundă să te gândeşti la un anumit lucru“, ne povesteşte căpitanul Şerban Radu Mihai, unul dintre cei mai buni piloţi din cadrul Forţele Aeriene de la Kogălniceanu.
PROFESIONALISM ŞI ADRENALINĂ. La Aerodromul Mihail Kogălniceanu nicio zi nu seamănă una cu cealaltă. Zboruri, antrenamente de pregătire, adrenalină, dar şi multă precizie. „În primul rând, trebuie să subliniez că ne aflăm într-o Bază a Forţelor Aeriene Române, departe de a fi altceva decât o unitate care găzduieşte forţe române şi forţe străine, în acelaşi timp, care îşi desfăşoară aici activităţi de instruire la sol şi în zbor. (...) Principala notă a întregii activităţi trebuie să fie armonizarea tuturor elementelor şi tuturor jucătorilor în acest tablou care poate părea amplu, astfel încât fiecare să-şi desfăşoare aşa cum şi-a planificat activităţile, în acelaşi timp asigurându-se că toţi ceilalţi vecini, colegi, parteneri, îşi pot desfăşura nestingheriţi activităţile. Practic, rolul nostru este acela de a putea să ne asigurăm că un mecanism funcţionează impecabil“, ne-a explicat comandorul Adrian Vasile.
CAMARADERIE. Am făcut apoi, cu aprobarea şi cu însoţirea comandorului Vasile, dar şi a partenerilor americani- un tur prin ceea ce am putea numi „orăşelul americanilor“. Totul este calculat până la cel mai mic detaliu. Fiecare ştie cu o precizie exasperantă ceea ce are de făcut.Căsuţele - frizerie, loc pentru relaxare, loc pentru cumpărături, sală de mese, poştă- ascund poveştile unor oameni, cei mai mulţi tineri, care poartă cu ei dorinţa de a fi cei mai buni în ceea ce fac. Poartă însă şi povestea lăsată acasă, acolo unde au rămas oamenii dragi: prieteni şi familie. Cu toţii au învăţat să iubească România. Sunt aici şi trăiesc clipa cu tot ceea ce implică ea. După trei, şase sau opt luni merg într-o altă misiune. Şi soldaţii americani, dar şi cei români. Căci, vorba aia, nu se ştie pe unde te poartă haina militară...
FINAL DE POVESTE. Certitudine: seara se lasă mai frumos ca oriunde aici, la Aerodromul Mihail Kogălniceanu. Se văd ici, colo, luminiţe de la elicopterele militare care fac uneori, zboruri de antrenamente, până spre dimineaţă. Povestea merge mai departe... Am raportat, să trăiţi!
