Dan Loghin, tatăl băiatului, ne povesteşte că este foarte greu să-l vadă, zi de zi, pe Denis cum se zbate aşa. Mai au două fetiţe, au împlinit doi ani, însă nenorocirea care s-a abătut asupra băiatului nu le dă pace. De şapte ani, de fapt de când s-a născut Denis nu ştiu pe ce drum s-o apuce. Soţia nu lucrează, se ocupă de copii, iar bărbatul este încadrat de la primărie ca asistent personal al băiatului.
Tata mai merge cu ziua, când şi când, la oamenii din comuna în care locuiesc. Nevoile sunt mari şi câteodată îi copleşesc. Trebuie să aibă permanent grijă de Denis, căci nici soţia nu se poate descurca singură cu toţi trei copii. „Eu am fost cu băiatul la spitale. Are 23 de kg, e destul de greu. Soţia se ocupă de fetiţe“, spune Dan Loghin.
„Este o boală care nu se tratează, dar se poate ameliora. Noi îl ducem, aşa după posibilităţile pe care le avem şi noi la Iaşi, la o fundaţie, acolo unde face şedinţe se terapie prin artă şi kinetoterapie“, povesteşte resemnat tatăl lui Denis. Băiatul nu vorbbeşte deloc şi de foarte puţine ori se uită spre tine atunci când îl strigi. Dan Loghin şi soţia sa mai au însă o speranţă:„de vreo două săptămâni, şi cu ajutorul acestei terapii, a început puţin aşa să se ridice, aşa puţin, pe picioarele lui. Nu ştim încotro s-o apucăm. Am dori să consultăm şi alţi medici. Măcar dacă ar putea să stea şi el în picioare sau să-l vedem şi noi că merge“, mărturiseşte părintele.
Aşa a vrut Dumnezeu, se consolează mama şi încearcă să-şi înăbuşe plânsul sfâşietor. Femeia şi-a dorit atunci copilul ca pe o minune care să îi întregească existenţa. Nu s-a gândit niciodată că necazul va veni peste ea, săpându-i riduri adânci pe frunte şi aducându-i multe lacrimi pe obraz. Mult s-a necăjit mama când tot vedea, pe la 4 luni, cum Denis nu reuşea să îşi ţină capul, nu avea forţa şi vioiciune în trup. A mers cu el la spitalul ”Sfânta Maria” din Iaşi.
Medicul i-ar zis atunci că cel mic ar fi orb şi ca nu ar mai fi nimic de făcut. ”Am rămas şocată. Şi eu şi soţul purtăm ochelari, nu avem dioptriile mari. Dar să ne zică că băiatul nostru nu vede deloc”, povesteşte mama copilului, Lenuţa Loghin. Lunile au trecut, controalele la oftalmolog s-au înteţit. Bucuria unei veşti bune a venit şi ea: Denis nu era orb. Necazul însă nu trecuse. Copilul ajunsese să împlinească un an şi jumătate şi nu putea să stea în picioare, mânca greu, nu spunea nici un cuvânt. Vizita la neurologul de la spitalul “Sfânta Maria” din Iaşi avea să le aştearnă pe hârtie numeroase diagnostice: tetrapareză spastica severă, encefalopatie cronică infantilă, nistagmus congenital orizontal, retard în dezvoltarea limbajului, retard mintal sever pe fond organic paralizie cerebrală.
Recuperarea a început târziu. O dată la 3 luni, timp de 10 zile, mama îşi ia băiatul în braţe şi parcurge drumul către Iaşi, în speranţa vindecării. Pentru ca rezultatele să fie din ce în ce mai bune, Denis trebuie să meargă regulat la recuperare. Părinţii lui se descurcă greu cu banii. Să încercăm, atât cât putem, să-l ajutăm pe Denis şi să-i schimbăm povestea.
SĂ-L AJUTĂM PE DENIS!
Pentru cei care vor să fie alături de Denis, pe numele mamei, Loghin Lenuţa, la BRD, sucursala Iaşi, s-a deschis următorul cont în lei:RO86 BRDE240SV81733352400. Pentru mai multe detalii, părinţii copilului pot fi contactaţi la numărul de telefon: 0744.818.380
