Intr-o postare de pe blogul personal, Sorin Ovidiu Vantu povesteste ca dupa ce s-a imbolnavit de poliomelita a primit o nesperata mana de ajutor de la Gheorghe Gheorghiu Dej.Textul merita a fi citit fie si pentru faptul ca SOV povesteste cu talent si are sclipiri in scris cum rar intalnesti la ”scarta -scarta pe hartie” din presa de astazi.
"La un an si patru luni, m-am imbolnavit de poliomielita intr-o forma extrem de severa: nu vedeam, nu auzeam, nu vorbeam si toate membrele, cu exceptia mainii drepte, imi erau paralizate. Tatal meu biologic a incercat sa ma plaseze intr-un orfelinat.
Dupa certuri interminabile, mama m-a luat in spate si a plecat la o prietena. In fiecare zi iesea cu mine in brate, patruland pe strazile pe unde trecea de obicei coloana de masini care il insotea pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pana intr-o zi cand a reusit sa se arunce in fata masinii acestuia, implorandu-l sa ma trimita in Cehoslovacia, acolo unde, in muntii Tatra, se afla un sanatoriu specializat in recuperarea celor atinsi de aceasta boala.
Dupa aproape un an si jumatate, in urma tratamentelor, mi-am recuperat vazul, auzul si vocea. Cand mi s-a relatat povestea aveam vreo zece ani. Fara sa stiu de ce, mi-a fost jena in saptamanile care au urmat sa ma uit in ochii ei. Multi ani mai tarziu, mi-am dat seama ca-mi fusese rusine de umilinta la care s-a expus, dar si ca asta a pus bazele simtului responsabilitatii, al tenacitatii si al abnegatiei mele.
La intoarcerea din Cehoslovacia, s-a dus in Iasi, la locuinta mamei sale, sa-i ceara acesteia ajutorul. Bunica-mea, la fel ca si tatal meu biologic, a conditionat acest ajutor de plasarea mea intr-un camin de handicapati. Respingand ideea, a fost data afara din casa si cu mine in brate, pe un viscol de sa nu dai nici cainii afara, s-a tarat cativa kilometri, din Sarariei pana la gara, unde s-a prabusit pe o banca si a inceput sa planga.
Asa l-a cunoscut pe tatal meu de-al doilea, un tigan chipes cu mustata rasucita in sus, acoperit cu o haina lunga din piele de sub care ieseau niste pantaloni bufanti si o pereche de cizme rusesti.
Vazand-o plangand, s-a asezat langa ea si din vorba in vorba, dupa ce a aflat intreaga poveste, tiganul a decis sa ne ia la el acasa, locuinta lui aflandu-se in mahalaua tiganeasca din orasul Roman. Nu numai ca ne-a luat la el acasa, dar a mai infiat alti doi copii, un baiat si o fata, in ideea ca voi avea nevoie de un frate care sa ma apere de batai si de o sora care sa ma spele si sa-mi faca de mancare.
Chiar daca lucrurile au stat exact pe dos, eu fiind cel care mi-am aparat fratele mai mic si le-am asigurat amandurora cele trebuincioase traiului, gestul, dincolo de latura imorala in ceea ce-i priveste pe fratii mei, a generat o familie autentica, fara nicio discriminare, familie care l-a facut pe tata sa se angajeze ca muncitor necalificat (o mare rusine pentru statutul de smecher pe care il avea in mahala) si sa creasca trei copii, niciunul nefiind al lui.
De la el am invatat ce inseamna compasiunea, iar pentru tot ceea ce a facut, il respect si il iubesc cum doar pe mama am respectat-o si am iubit-o."
