Mai exact, IPOTEZA lansată de profesorul Butoi: „Acumulare de gaze cu caracter inflamatoriu într-o pungă care zi de zi a crescut“.
Expertul a vorbit şi despre instinctele de supravieţuire ale oamenilor prinşi în „clubul groazei“ în momentul dezlănţuirii infernului din clubul Colectiv, dar şi despre ipotezele lansate „pe piaţă“ imediat după tragedie. Incendiul din „clubul morţii“, din strada Tăbăcarilor reprezintă cea mai mare tragedie din România ultimilor 20 de ani, bilanţul persoanelor care şi-au pierdut viaţa ajungând, până în acest moment, la 50 de morţi şi peste 100 de răniţi.
Reporter: Domnule profesor Tudorel Butoi, ţinând cont de anii dumneavoastră de experienţă, ce credeţi că s-a întâmplat, în seara de 30 octombrie în clubul „Colectiv“ devenit între timp „Clubul groazei“?
În privinţa solidarităţii la greu, românii nu se dezic niciodată
Tudorel Butoi: Pe 30 octombrie, din cele ce ştim a avut loc un incendiu groaznic, eveniment pe care îl putem plasa în timpul catastrofelor, în zona aceasta a catastrofelor atât prin dimensiunile sale, ca şi incendiu, cât şi prin daunele morale, daunele materiale. Plus complexitatea unei anchete care este în derulare. Este o solidaritate absolută. În privinţa solidarităţii la greu, românii nu se dezic niciodată. Din păcate, ar trebui sa fie solidari şi pentru evenimente mai puţin catastrofale. Şi acest lucru s-a văzut şi ca fenomen emoţional, masele de pe străzi, e fluviul ăsta al psihologiei mulţimilor, s-a transferat evenimentul în zona politicului, cu revendicări de toate felurile, treabă care acum este consumată. S-a atenuat.
Oamenii care au reuşit să iasă cu viaţă din clubul Colectiv au povestit că focul s-a propagat inexplicabil de repede, între maximum 10-30 de secunde. De ce? Ce s-a întâmplat de fapt acolo? Care este explicaţia dvs., ipoteza dvs.?
O flamă violentă de dimensiuni catastrofale care izbucneşte cvasiinstantaneu şi tot ce prinde intoxică, otrăveşte şi arde
Tudorel Butoi: Această spontaneitate a aprinderii, această flamă cvasiinstantanee care a consumat în câteva zeci de secunde tot oxigenul din sală şi care i-a ajuns din urmă pe cei care fugeau, eu mi-am explicat-o din perspectiva experienţelor proprii, ca fiind o aprindere de pungă de gaze sau pânză de gaze. Aici fenomenele, prin întâmplare, prin destin profesional mi-au fost relevate de timpuriu. În perioada anilor '77, preocupările mele erau altele atunci, conducerea Institutului de Criminalistică m-a implicat în ceea ce se numeşte intervenţia post-traumă, psiho-traumă asupra aparţinătorilor, membrilor familiilor acelora care mai izbuteau să existe după catastrofele miniere din Valea Jiului, Lupeni, Petroşani. Cu acest prilej mi-am explicat alături de alţi experţi, am învăţat de la ei... La Petroşani există un institut foarte puternic şi specialişti foarte buni care interpretează dezastrele, mi-am explicat exploziile produse de gazele de mină. În fapt, lucrurile sunt extrem de simple: gazele se acumulează, fiind mai uşoare decât aerul se ridică, rămân în spaţii, se agaţă pur şi simplu de tavane, de pereţi, de orificii unde rămân şi se acumulează până când atinge o masă critică. În mine este vorba de aşa-zisa acumulare „grizu“, gaz de mină- au particule extrem de fine- care stă şi pluteşte aproape ca un animal, invizibilă şi aşteaptă flămândă o scânteie. Când scânteia apare se întâmplă ceea ce s-a întâmplat în club. O flamă violentă de dimensiuni catastrofale care izbucneşte cvasiinstantaneu şi tot ce prinde intoxică, otrăveşte şi arde.
Practic, din ce spuneţi dvs. clubul respectiv era o bombă cu ceas, avea nevoie doar de o „scânteie“? Dar de unde această viteză năucitoare a focului, de unde acest infern dezlănţuit în zeci de secunde?
Există în toate sălile astea un duşman teribil care e guma de mestecat care nu cedează la solvenţi
Tudorel Butoi: Acest club avea tavanul căptuşit cu o astereală de scânduri care proteja suprafaţa de burete lipită cu solvenţi de perete. Deci, avem acolo posibilitatea ca gazele să se fi acumulat din însăşi soluţia de lipit a unei atât de mari cantităţi de burete, avem posibilitatea ca gazele să fi rămas din atât de marea suprafaţă de scândură lăcuită combinată cu diluanţi, vopsele şi alţi solvenţi la care este posibil în situaţia prezumată, dar nu ştim acuma acest lucru în mod cert, să se fi adăugat şi vapori de la solvenţii cu care s-a spălat podeaua, de asemenea de foarte mare suprafaţă. Pentru că acolo nu s-a dat cu mopul pur şi simplu să se înlăture praful sau ştiu eu urmele de paşi... Există în toate sălile astea un duşman teribil care e guma de mestecat care nu cedează la solvenţi. Şi atunci după capul lor, fac amestecuri de soluţii ca să o topească, să o distrugă. Ei, închipuiţi-vă că zi după zi, zi după zi, acumulându-se aceste gaze au format această pătură, această pungă de gaze care aştepta un moment. Noi aici explicăm mecanismul care în opinia mea a declanţat această explozie. Nu căutăm vinovaţi, nu învinovăţim pe nimeni. Aşteptam cu răbdare ca expertizele, experimentele, reconstituirile, analizele chimice, toxico-chimice din materialele existente să se cumuleze în opinii de specialitate ale unor expertize cu dorinţa să aflăm adevărul în această poveste.
După tragedia din club s-au emis mai multe ipoteze în legătură cu ceea ce s-ar fi întâmplat în acea seară fatală. S-a vorbit despre răzbunări, despre morţi ascunşi prin saci, despre blestemul sataniştilor... Ce părere aveţi? Stau în picioare aceste ipoteze?
Acumulare de gaze cu caracter inflamatoriu într-o pungă constantă care zi de zi s-a îmbunătăţit, a crescut
Tudorel Butoi: Repet, eu nu am făcut decât să emit o teorie simplă. Şi asta datorită faptului că, aşa cum spuneaţi, în lumea înconjurătoare s-a discutat despre mână criminală, despre SRI, despre răzbunări, despre satanişti, despre influenţe politice. Le exprimăm acestor oameni simpatia noastra, toleranţa, îngăduinţa de a le accepta punctele de vedere şi să aşteptăm care din ele se va confirma. Deci, repet acumulare de gaze cu caracter inflamatoriu într-o pungă constantă care zi de zi s-a îmbunătăţit, a crescut - vă daţi seama ce suprafaţă uriaşă este acest tavan, şi care a aşteptat masa critică şi scânteia. De altfel, eu nu înţeleg de ce nici ce văd cu ochii lor unii nu vor să accepte. Probabil se întâmplă ceva ori la nivelul ochilor, ori la nivelul căilor de transmitere a impulsului vizual, ori la nivelul creierului de analiză, ori la nivelul conştiintei indoctrinată într-un anume sens. Şi, atunci, când in nivelul enumerat există disfuncţionalităţi chiar nu vezi ce vezi. Pai se vede clar stâlpul de susţinere învăluit în flacără comună cu flacăra din pod. Acela a fost momentul pre-explozie instantanee. Printre scânduri se vede flama care se iniţiaza , iar martorii spun că au fost ajunşi din urmă de această flacără dogoritoare în timp ce ieşeau afara. Eu accept orice altă teorie care însă trebuie să-mi explice viteza de propagare, instaneiatatea, forţa acestei flame de foc.
O singură ieşire, multă disperare. Psihologic vorbind, ce s-a petrecut în acele secunde de groază în mintea celor care au fost prinşi în „clubul groazei“? S-au călcat pur şi simplu în picioare, după cum povesteau unii dintre ei...
Instinctele animalice sunt foarte puternice scapă cine poate
Tudorel Butoi: În momentul acela s-a pus în act zestrea noastră bio-constituţională şi anume instinctele de supravieţuire, instinctele animalice... Instinctele animalice sunt foarte puternice: scapă cine poate ori pentru treaba aceasta îţi iei concurenţi la salvare şi ţi-i calci în picioare, ţi-i muşti, treci peste ei ş.a.m.d. Pentru că structura raţională este inhibată completamente. Mă refer la reacţiile primare şi, în acelaşi timp, la primele reacţii. Ulterior însă, spre lauda şi spre cistea fiinţei umane, au existat oameni care şi-au pus mai presus de orice viaţa, sănătatea, au intervenit, s-au solidarizat. Dar asta în momentele imediat post şi în funcţie de caracterul fiecăruia, de experienţa fiecaruia, de oamenii dragi pe care i-a avut printre cadavre şi înăuntru. În rest, omul caută să se salveze în caz de cutremure, inundaţii, catastrofe de genul pentru că bioinstinctualitatea primară îi dictează acest lucru, să-şi conserve viaţa. Sigur că adevăraţii eroi sunt cei care au puterea de sacrificiu şi fac gesturi din acestea extraordionare. Toată cinstea!
După tragedie s-au deschis anchete şi s-au făcut şi câteva arestări. Clubul nu avea sistem de protecţie anti-incendiu, nu avea autorizaţie de la ISU, avea o singură ieşire. Credeţi că dacă lucrurile ar fi stat altfel, s-ar fi putut evita acest dezastru? De ce acţionăm mereu după tragedii?
Speculaţiile existente, de la simple păreri până la deliruri de tip paranoic ale unora
Tudorel Butoi: Da, experţii vor spune dacă trebuiau mai multe uşi, dacă cu aceste mai multe uşi s-ar fi putut salva oamenii, ce ar fi putut să facă nişte extinctoare, ce-ar fi putut să facă alte modalităţi de intervenţie. Eu am pus în mişcare această ipoteză extrem de simplă şi pe care vă spun, pentru mine ca documentare e meci jucat, au fost primele mele experiente ca şi criminalist în echipe complexe. Toate adunate aşa, nu pot la ora actuală, să ne ducă să învinuim femeia de serviciu, să învinuim pe ăia care au dat cu lac, să învinuim pe aia care au dat foc cu artificiile. Şi ştiţi de ce? Pentru că expertizele vor permite ofiţerilor anchetatori să stabilească legături de cauzalitate, din legături de cauzalitate se vor naşte ulterior responsabilităţile, pentru acest, pentru mine, la ora actuală, un nenorocit de accident. Da, nenorocit de accident. Nu este de competenţa noastră să stabilim răspunderile dar, cred ca acest interviu poate să măture, până la proba contrarie speculaţiile existente care sunt de la simple păreri până la deliruri de tip paranoic ale unora. Şi nu este deloc sanatos să ai societatea bolnavă, îmbâcsită de astfel de lucruri. Ele se vor limpezi şi nici atunci nu se vor limpezi, nici atunci când vom cunoaşte adevărul.
