Este, până la urmă, una dintre întrebările acestor zile. O intrebare pusă la modul extrem de serios de media occidentale și ușor retorică și ironică pentru plaiurile noastre. Cum informezi fără să produci panică? Să nu bagatelizezi, să informezi cât mai cuprinzător dar să nu cazi în fake news sau senzațional.
“La radio nici un jurnal de stiri nu ocoleste subiectul. La știri, el ocupă atât capitolele „internaționale”, cât și cele „locale”. În afară de furtuna Ciara și de Brexit, nu mai e nimic care sa-l concureze chiar si pt cateva zile », comentează Jerome Durant pe site-ul RTBF.be. Pentru neinițiați, RTBF este, în Belgia, Televiziunea și Radioul “de stat” - Radio Télévision Belge Francophone.
Redăm în continuare editorialul lui Jerome Durant.
Este un fapt: coronavirusul apărut în China are o poveste bună de mass-media. „Un excelent roman medical”, a rezumat filosoful Michel Dupuis (UCL) de la Soir Première.
Pe de alta parte natura acestor informații este îngrijorătoare. Un virus necunoscut, foarte contagios, care se răspândește într-o țară gigantică al cărui regim controlează comunicarea ca niciun altul: am văzut scenarii de filme apocaliptice mai puțin reușite.
Dar totuși: mass-media nu fac oare prea mult? Nu adaugă inca un strat? Jurnaliștii nu sunt „mai toxici decât virusul”, după cum ne spune un utilizator? RTBF se joaca de-a „panica radio”, așa cum susține un altul ?
Aceste impresii sunt impartasite de o parte a publicului nostru. Chiar și de unii jurnalisti care nu ezită să spuna ca mai degraba decât o epidemie e vorba de „o infodemie masivă: o masă de informații care merge în toate direcțiile, inutile și care provoacă doar confuzie ”.
In acest context, cum să informăm fără a provoca panică dar fără a minimiza informatia? În calitate de manager internațional de știri al RTBF, Mehdi Khelfat a fost unul dintre primii care s-a aventurat în căutarea acelui echilibru subtil.
"Teama de epidemia care decimează populațiile este ancorată în genele noastre încă de la începutul umanității, analizează Mehdi. Foarte repede stirea a început să se umfle într-un mod nebunesc, toate mediile lumii s-au ambalat. Dacă nu am fi vorbit am fi fost învinovați că am vrut să ascundem lucruri, ceea ce ar fi creat și mai multa psihoză.
Față de această frenezie mediatică jurnaliștii „inter” urmăresc mișcarea „dar oferind analize, explicații și răspunsuri” și încearcă să respingă senzaționalismul în alegerea imaginilor care sosesc din China: "Un lucru pe care nu îl vom face, de exemplu, este să arătăm trupurile victimelor", scrie Mehdi.
Un alt aspect care ghidează gradul de acoperire pe care redacțiile noastre îl oferă coronavirusului este gravitatea cu care autoritățile strateaza aceasta criza : atât prin măsurile drastice de sănătate instituite de autoritățile belgiene pentru organizarea repatrierea resortisanților lor far si prin declarații directe ale Organizației Mondiale a Sănătății.
"Când OMS, care este o autoritate științifică, vă spune că este o amenințare serioasă pentru lume, îmi spun că trebuie să o spun si eu chiar dacă asta stresează oamenii", explică Diane Burghelle-Vernet .
Este un mecanism bine cunoscut mass-media: odată cu trecerea timpului prezentatorul jurnalului de seara admite ca stirile vor incepe din ce în ce mai rar cu coronavirus”, cu excepția cazului în care există evenimente importante ", cum ar fi anularea salonului de telefonie mobilă din Barcelona.
"Când știi că sunt 110.000 de oameni care trebuiau să meargă acolo, contextualizează jurnalistul, asta are un impact real, arata ce este cu adevărat această epidemie, scopul nu este de a contribui la anxietatea colectivă . "
A nu cadea în capcana senzaționalismului, a evita răspândirea inutilă, a diferentia esențialul de anecdotic pentru a se concentra doar pe consecințele majore legate de această epidemie, asta este voința jurnaliștilor RTBF.
Dar cititorul? Se arunca pe această producție abundentă? "Depinde. Cifrele simple, stirile brute, nu se citesc prea mult, analizează editorul. Ceea ce are succes sunt interviurile cu experți sau articolul pe care l-am făcut cu motivele de a nu intra în panică ".
