În cel mai recent număr al său, revista QMagazine publică un interviu cu Cristina Ștefan, una dintre personalitățile medicale ale lumii, absolut necunoscută în țara în care s-a născut, România.
Cristina Ștefan a absolvit Facultatea de Medicină în 1987 și s-a reîntors în țară în urmă cu o lună, să-și revadă foștii colegi, la 30 de ani de la la acel moment al vieții.
A publicat 65 de lucrări de cercetare, 4 cărţi, 3 lucrări de disertaţie şi a participat la 13 studii clinice, dintre care la 10 în calitate de investigator principal. A obținut titlul de membru al Academy of Science South Africa, Fellow of Royal Society South Africa, membru al Academy of Sciences în Developing Countries. Anul trecut am primit titlul continental de «Cea mai influentă femeie în business și guvernare» în Africa de Sud. Dar cea mai prețioasă recunoaștere este aceea acordată de Academia de Științe Medicale din România, despre care spune că o onorează mai presus de toate.
"Ce m-a determinat să aleg drumul științelor medicale? De copil am avut dorința să-i ajut pe alții și mai ales pe cei care suferă și au dureri. Deci, alegerea nu a fost grea deloc, fiind asociată și cu o curiozitate pe care am avut-o pentru știință. Am fost într-adevăr copilul cu foarte multe de ce-uri, cu răspunsuri care nu mă satisfăceau ușor. Toată copilăria mea s-a desfășurat sub semnul perseverenței și tenacității, făcând înot de performanță, fiind în piscină ore și ore în fiecare zi, în competiție cu mine însămi. Continui și acum să fiu perseverentă și tenace în ceea ce fac", spune Cristina Ștefan.
"Am ajuns unde sunt acum fără să îmi propun în mod special, doar dorind să rămân eu, să lupt pentru idealurile mele, să încerc să contribui la o lume mai bună și mai lipsită de dureri și tristețe", adaugă ea.
A hotărât să plece din țară de pe vremea când era studentă. Toată studenția a lucrat ca ghid la ONT Carpați pentru diverse grupuri de turiști și a fost fascinată de diversitatea oamenilor, de bagajul cultural unic din diferite țări. A vrut să călătorească și să înțeleagă cum e medicina în străinătate.
I-a plăcut întotdeauna să studieze și aceasta este explicația pe care o dă celor patru specializări pe care le-a obținut în domeniu.
"Când am plecat, eram rezident în Ginecologie și asistent universitar la Spitalul Panait Sîrbu. În Africa de Sud m-am hotărât să mă specializez în Pediatrie - una dintre cele mai grele specializări la începutul anilor ’90, pe urmă în Oncologie, în Epidemiologie în Marea Britanie, apoi am făcut un doctorat în Educație. Acum îmi pregătesc teza finală de MBA la Paris", declară Cristina Ștefan.
I se pare dificil să facă o comparație între sistemul medical românesc și cel din străinătate.
"Este cu totul și totul altă mentalitate, complet diferită de aici. Doctorii fac foarte multă cercetare, sunt mai puțin interesați de numărul de pacienți văzuți pe zi sau de apartenența acestora la o clasă socială sau alta, nu există interesul financiar asociat cu meseria de zi cu zi. Medicii sunt remunerați conform pregătirii și, exceptând practica privată, nu există alte așteptări. Patologia în Africa este extrem de bogată, incluzând toate bolile tropicale, infecțioase și de sărăcie ca, de pildă, kwashiorkor, marasmus, malaria, tuberculoză ș.a.m.d.", spune Cristina Ștefan.
Cristina Ștefan spune că șansele de reușită ale unui cercetător depind de fiecare și mai puțin de mediu sau de ceilalți. Aici o contrazic și îi spun că, în lipsa fondurilor și a unei infrastructuri, este greu să faci cercetare.
"Un cercetător bun, curios și inovativ în România poate avea un succes deosebit. Din nefericire, în România, cercetarea nu este încă văzută ca un element indispensabil de evoluție și progres către viitor. Dar există o mulțime de posibilități de colaborare pentru tinerii cercetători și parteneriate cu institute celebre din străinătate", declară Cristina Ștefan.
"Cred că vom face progrese uriașe în medicină, definind din ce în ce mai bine mecanismele patogenezei cancerului. Din păcate, nu cred într-o cancer free world, dimpotrivă, suntem sub influența crescândă a numeroși factori de risc: fumat, sedentarism, obezitate, alimentație modificată, poluare etc., deci prevăd o creștere substanțială a bolii pe termen scurt și mediu până vom reuși să o învingem. Va mai dura ceva timp!", este părerea optimistă despre viitor a Prof. Dr. Cristina Ștefan.
"Dacă vom vindeca vreodată cancerul? Este întrebarea la care pare să își piardă speranța. Dar nu rostește asta. Pentru că, dincolo de a inventa medicamentul minune, cauzele care generează cancerul nu vor dispărea", adaugă ea.
"Întrebarea m-a pus pe gânduri. Cred că am fost puternică și am reușit să răzbesc. Nu a fost ușor, dar niciodată nu mi-a trecut prin minte să renunț sau să aleg o cale mai ușoară.
Au fost și momente – din fericire nu foarte numeroase – de „ups and downs”, care sunt parte din viața noastră, a tuturor. Am avut marele noroc de a-mi găsi sufletul pereche chiar dacă sună a cliché – în bărbatul meu, care m-a susținut tot timpul în ultimii 30 ani. Am fost binecuvântată cu doi copii minunați, fetele mele, Cristina Teodora și Sabina, iar familia a reprezentat pilonul nostru de susținere. Și rămâne în continuare. Una dintre fete face un doctorat în America, la Brown University, și cealaltă lucrează la Paris, după ce a terminat un MBA la 25 ani. Am încercat pe parcursul vieții mele să le inspir, să le învăț să răzbată, să lupte pentru ceea ce cred, menținându-și întotdeauna integritatea și compasiunea pentru cei din jur", spune Cristina Ștefan despre parcursul personal și emoțional al unui academician român , care s-a realizat, totuși, departe de țară.
"Trebuie să mărturisesc că, din timp în timp, îmi pun întrebarea cum ar fi fost viitorul meu dacă aș fi rămas în România?
Și tot eu îmi răspund: cu siguranță, foarte bun, dar tot cu siguranță, nu aș fi putut să călătoresc atât de mult, să cunosc atâția oameni, să învăț nu numai meserie, dar și cultură, limbi străine, să învăț despre viață, în general. E adevărat însă că tineretul român de azi are alte perspective, mult mai bune, de a lucra dincolo de hotare pentru o vreme, de a se forma și de a cunoaște lumea.
Câteodată regret că cele două fete ale mele nu înțeleg ce înseamnă pentru mine să simt din nou mirosul de tei, nu au învățat istoria României, nu au putut să se bucure la fel ca mine de studenție, de excursiile la Costinești și Sinaia, de a se îndrăgosti în orașul natal.
De fapt, este o nostalgie a faptului că „este româncă și voi rămâne toată viață româncă, chiar dacă am plecat și am trăit în alte țări aproape jumătate din viața mea de până acum. Poate că sună cliché, dar aș vrea să pot să predau din nou la Facultatea de Medicină din România, să deschid un institut de cercetare medicală și inovații în România, să constitui o fundație medicală. Aș vrea să pot să-i inspir și pe alți tineri români să aibă curaj, să creadă în cercetarea și știința medicală românească, să pot să-i ajut", crede Cristina Ștefan.
În următorii ani, Cristina Ștefan vrea să se dedice din ce în ce mai mult tinerilor cercetători din lumea medicală, să scrie, să creez programe de mentorship, să împartă cu toți cei care sunt interesați experiența sa profesională, “what works and what does not work ”. Cu o generozitate absolută îmi spune: „ Să pot să ajut ! Asta vreau! Restul, viitorul va decide…".
________________________
