De cu seară se pregătise. Își aranjase căciula, fularul și mânușile, își pusese bocănceii la capul patului, își făcuse rugăciunea spre icoană și se băgase sub plapumă. N-adormise îndată, căci mama robotea dee zor, aplecată peste oalele și cratițele ce sfârâiau de zor pe plita de la bucătărie.
Se foi sub cearșafuri și deschise ochii. Fereastra îi apropia la câțiva pași toată noaptea de afară. Dansau fulgii ca-n povestea „Fetiței cu chibriturile”, a lui Andersen! Se strânse ghemotoc sub dulcea ocrotire a plapumei și se bucură că pomul lui are deja beteală și globulețe lucitoare. Adormi frământat de griji.
Se trezi târziu, fără să știe cât mai e până la ziuă. Cu năsucul lipit de fereastra fulgilor aștepta să audă colindătorii. Era noaptea nașterii lui Iisus și în cuptorul mamei încă se mai rumeneau la foc mic cozonacii. Ascultă încordat. De după perdele, la geamurile ferecate ale odăii, doi ochișori vioi grăbeau venirea zorilor. Din când în când, cocoșii trâmbițau ascuțit, ca la vânzarea cu sărut a Iudei.
Deodată de ridică și se îmbrăcă grăbit. De pe ulițele satului, glasuri mici șerpuiau prin omătul înalt, îngânând, ca un cor de îngeri, cântarea veche de 2000 de ani. „Steaua sus răsare/Ca o taină mare...” Peste întinderile albe veneau sărbătorile! La mulți ani și sărbători fericite!
