O echipă de cercetători de la Universitatea Bristol şi de la Autoritatea Britanică pentru Sânge şi Transfuzii a dezvoltat o metodă prin care pot produce sânge artificial în cantităţi nelimitate, relatează BBC.
Sângele artificial a fost deja creat în laborator, dar prblema era cantitatea în care putea fi produs. Sângele artificial va fi de departe mult mai scump decât cel provenit din donare şi, ca atare, probabil va fi folosit pentru persoanele cu grupe rare de sânge.
Tehnica veche implica folosirea celulelor stem pentru producerea globulelor roşii în organism, dar acum ele au fost păcălite să le producă în condiţii de laborator. Fiecare celulă stem nu produce mai mult de 50.000 de globule roşii.
Artificiul creat de echipa din Bristol a fost să blocheze celulele stem într-o fază incipientă, când ele cresc în număr nelimitat. Ceea ce le face nemuritoare. Odată ce au obţinut acest grup de celule, le pot activa să devină globule roşii.
"Am demonstrat un mod sustenabil de producere a globulelor roşii pentru uz clinic. Am crescut litri de astfel de celule", a declarat dr. Jan Frayne, unul dintre cercetători.
Cercetările sunt însă departe de a se încheia. Echipa are acum resurse biologice pentru producerea în masă a globulelor roşii, dar mai e nevoie şi de tehnologia necesară. Este ca şi diferenţa între berea făcută în casă şi cea produsă la nivel industrial. O pungă de sânge conţine cam un trilion de globule roşii.
Un alt cercetător, prof. David Anstee, a declarat că este vorba de o provocare în bioinginerie. "Pentru a produce la o scară atât de mare este o adevărată provocare şi următoarea etapă a cercetării noastre este de a găsi metode de extindere a beneficiilor", a mai spus el.
Costurile vor fi o barieră majoră pentru folosirea pe scară largă a sângelui artificial. Prof. Anstee a adăugat că prima utilizare terapeutică a producţiei de globule roşii cultivate va fi pentru pacienţii cu grupe rare de sânge deoarece sângele compatibil este greu de găsit.
Testările cu sânge artificial sunt planificate anul acesta. Studiul a fost publicat în Nature Communications.
