Nu că ar mai mira părinții, dar această fază este marcată mai ales de comportamente temerare, de multe ori calificate drept inconștiente. De fapt, adolescentul nu are nicio vină.
Temerile acumulate în timpul copilăriei se estompează și revin mai târziu. Experții americani și cei de la Facultatea de Medicină a Universității din New York au încercat să înțeleagă mai bine ce se petrece în creier la vârsta adolescenței.
Pentru asta, au folosit, evident...șoareci, estimând că rezultatele ar putea fi extrapolate la om, în ceea ce privește mecanismele, în orice caz. Au expus șoarecii adolescenți la stimuli care ar fi trebuit să declanșeze o reacție de teamă, cum era cazul, când animalele erau mai tinere.
S-a dovedit că șoarecii adolescenți reacționau într-o manieră mult mai puțin semnificativă decât cei mai tineri. Examenele cerebrale ale rozătoarelor au demonstrat că regiunile creierului implicate în teamă aveau o activitate redusă.
Creierul, care totuși a învățat să recunoască pericolul, nu trimite semnale de alarmă de aceeași amploare decât la alte vârste. Cercetătorii subliniază că la șoarece, ca la omul tânăr, atenuarea fricii este utilă și necesară atunci când adolescenții ies din ”cuibul lor” și-și explorează frontierele autonomiei.
